-Ce-am facut acolo? Aa, nuuu, n-am fost in vizita. M-au cazat acolo pentru cateva zile bune. Nici n-am dormit acasa vreo saptamana.
-Pai, nici nu stiti ce-am patit. Dar mai bine sa nu va spun, sa nu vi se faca rau de la inima!
...................................................................................................................................................................
-Bine, hai ca va spun! E drept ca in ultima vreme am fost ocupata cu una si cu alta, am ajutat-o pe Flavia cu blogul ei cel nou. Am pus si eu osciorul la munca si da-i gateli, da-i retete ca doar deh! Trebuia sa si le puna pe blog. Acum a mai venit si toamna, multe de cumparat, multe de gatit, multe de mancat. Stiti cum e! Ei bine, si dupa atata agitatie am vrut si eu intr-o seara sa ma delectez putin cu niste fluturi care-mi faceau cu ochiul de pe geam.
Am profitat de ocazie ca eram singura acasa, Flavia plecase intr-o vizita in provincie pentru cateva zile, iar dusmanul meu de clasa, Teo era si el plecat prin vizite aici prin cartier. Si cum m-am vazut eu singurica si de capul meu si cum fluturii aia ma tachinau, am vrut sa le arat eu lor si sa sar afara pe geamul intredeschis la ei.
Doar ca nu stiu cum s-a intamplat ca mi s-a prins piciorul in geam si asa am urlat si asa m-am zbatut ca numai dezastre am provocat si de eliberat nu m-am eliberat. Am dat cu toate ghivecele de flori jos de pe pervaz, am reusit performanta sa ma intind atat de tare catre aragaz si sa dau drumul la gaze, am dat cu toate si cu tot ce se putea jos de pe masa. Fluturii s-au dus in treaba lor, insa eu n-am mai reusit sa ma eliberez din geam - m-am mai si gazat cat am stat acolo atarnata. Mda eu si evreii de la Auschwitz, halal comparatie...
M-am zbatut din toate rasputerile, ba chiar am incercat sa rod geamul cu dintii pana ce mi i-am tocit aproape de tot. Au ramas dovezile bine incrustate in rama geamului. Atata m-am zbatut si m-am agitat sa ies de acolo ca mi-am provocat si o hemoragie interna de draci. Si fiindca gazul tot imi falfaia pe la mustati si geamul dracului nu-mi mai lasa piciorul din stransoare, am trecut la masuri extreme! Am incercat sa-mi rod singura piciorul, dar nici asta n-a functionat. M-am ales doar cu niste gauri de toata frumusetea - de la dintii tociti pesemne mi s-o fi tras.
M-am luptat asa vreo cateva ore bune pana a venit amicul Teo...Noroc ca nu am sarit in aer cand a aprins lumina. Ma rugam la toti dumnezeii cand a intrat in casa sa nu-si aprinda vreo tigara ca stiu ca are obiceiul asta, nu poate sa fumeze pe drum, ne afuma si in casa. Eram sleita de puteri cand a intrat in casa. Idiotii mei de copii in loc sa ma ajute sa ma eliberez din geam, stateau si se uitau ca la un OZN picat din luna.
I-a luat cam mult lui Teo sa ajunga in bucatarie si sa ma vada. L-am injurat de vreo cateva ori in gand. Cand in sfarsit a venit, abia am ingaimat un "miau" anemic. In loc sa sara sa ma scoata de acolo, a inceput si el sa se agite prin bucatarie si sa caute suspecti.
Abia mi-a scos piciorusul de acolo, eu am incercat sa ma refugiez sub pat, dar nu mi-a iesit. In urmatoarele 5 minute deja eram in drum spre veterinar, iar eu urlam de mama focului in linistea aceea de dupa 10 seara. M-au bagat direct la Urgente, aparate, chestii si terapie intensiva.
A doua zi cum-necum a aparut si Flavia. N-am avut putere decat sa-mi misc mustatile in intampinarea ei. M-au tinut la terapie cu oxigen vreo 2 zile, injectii peste injectii, analize, tratamente, radiografii, plimbari prin tot orasul de la o clinica la alta... Nu vreti sa stiti.
Dupa o saptamana mi-au dat voie sa merg sa dorm acasa noaptea, ma duceau dimineata la cabinet si seara ma luau inapoi acasa. Iarasi injectii, analize si investigatii.
Bucuria mare a venit atunci cand mi s-a spus ca pot sa merg de tot acasa.Acasa la mine va dati seama?! Ma bucuram nespus sa-mi vad propria casa, dar nu prea ma puteam manifesta. Vreo doua saptamani am zacut si pe acasa, nu mancam, tuseam fiindca nu puteam sa respir, abia ma taram pana la baie si etc
Pe ai mei copii nici n-aveam ochi sa-i vad.... Am cam luat o pauza de la toate activitatile mele. Insa acum mi-am revenit, mi s-a videcat si piciorusul, pot sa alerg iarasi, sa fiu sprintena si sa fac plaja pe sifonier. Mi s-a vindecat si gatul, pot respira normal si ghici ce?! Acum am si pofta de mancare, mananc toata ziua. Cum vine careva prin bucatarie cum hop si eu si cer de mancare. Si am si chef de joaca si de pupat si de mangaiat si de socializat si de tors si de tot ce-nseamna sa fiu Pufulet.
Acum sunt toate bune si frumoase, doar ca din cand in cand, taman cand mi-e lumea mai draga, ma mai trezeste din visare cate o urlatura: "-Pufulet, fi-ti-ar sa-ti fie! Ne-ai bagat la cheltuieli de 15 milioane!!!"
by Pufulet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Împărtășește-ne din experiențele tale