A venit primavara

Ați văzut? Ați văzut?? A venit în sfârșit primăvara! După o iarnă relativ lungă și relativ geroasă și relativ bogată în precipitații, deci după o iarnă relativă, a venit și primăvara.

De unde știu?! Păi se vede cu ochiul liber! Ce, voi nu vedeți? La noi pe balcon se stă mai nou cu geamul deschis, eu fac plajă direct de pe căsuță mea de voiaj, prietenii mei guguștiucii și-au reluat locul de onoare în copac, ba chiar deunăzi unul venise la noi la geam și se plimba tacticos pe pervaz, era cam timid ce-i drept. Îi puseserăm noi frimituri de pâine pe pervaz, el le reperase, dar ne reperase și pe noi, și acum era foarte atent și la frimiturile de pâine și la noi, să nu facem vreo mișcare și să-l înhățăm (presupun că rata cea mai mare de pericol o reprezentam eu, pisică fiind); încerca bietul de el să nu pară prea interesat de frimituri de ca și cum el ar fi fost acolo sub acoperire, de exemplu să-și facă rondul de seară, în nici un caz atracția lui principală să fi fost frimiturile. Ne-am amuzat ceva vreme pe seama lui, a venit chiar două zile la rând pe pervaz și, evident că eu eram pe masă, ca să îl văd mai bine :)

Că tot a venit primăvara asta, ai casei au dat iama în parc, evident că eu am rămas de șase acasă, să păzesc patul de molii și florile de muște. Pe mine nu puteau să mă ia cu ei.Ce-aș mai fi alergat și eu un pic prin parc... Au venit doar cu povești că taare s-au mai distrat și taare le-a mai plăcut și cum se vor duce ei din nou și ce fericite erau rațele și ce agitați erau pescărușii și ce a mai mâncat toată lumea și ce păcat că n-au avut mai multă pâine la ei, dar nu-i nimic că mâine venim iar. Iar eu în tot timpul ăsta am stat ca fraiera în casă să încălzesc patul.

Cu rațele și pescărușii – distracție mare, au ajuns ăștia doi ai mei să-și petreacă mai mult timp în parc cu orătăniile decât cu mine! Ei lasă că o veni ea și vara, evadez eu din nou ca-n filme și de n-oi da iama-n rațele lor de pe lac și în pescărușii ăia nesuferiți, să-mi ziceți mie ce-oți vrea! Asta-i discrminare, jos guvernu'! Huuuooo!!! De când n-am mai fost dusă la plimbare?! De când n-am mai fost dusă la mare?! Sau la munte sau la țară sau unde-o fi?! Ș-apoi a trecut o groază de vreme de când n-am mai intrat prin efracție la vecini, ar trebui să mi se ridice o statuie! Voi lua măsuri, de urgență am să mă prezint în Piată Universității și voi scanda lozinci, păi nu se mai poate!!! Aaa și aștep și despăgubiri morale!

Daa, să ne calmăm, vorbeam despre vestitorii primăverii la noi în Pufuleția. Într-o zi, pentru că am fost cuminte am primit și flori, pentru mine sunt și cadourile toate, tot pentru mine au fost aduse. Ia, poftim aici. Și adevărații vestitori ai primăverii, am primit și ghiocei! Hai ziceți că nu suntem adorabili?! Ia priviți ce bine semănăm, ca două picături, o frumusețe! Atât de frumoși ghioceii că m-am abținut să-i mănânc, i-am mirosit luung și prelung, le-am dat târcoale de nenumărate ori, însă am fost fată cuminte. Păi cum să devorezi asemenea minunății?!

Pentru că mi-au adus ghiocei, îi iert că nu m-au luat în parc la rațe, dar doar de data asta să fie!

Și ca o paranteză, un pic pe lângă subicet, domnule, primăvara asta vine cu stare de bine, cu tonus, domnule! Simt așa cum mă întremez după o iarnă lungă, simt cum iau proporții și cum mă-ngraș. E drept că mănânc toata ziua, dar de la asta o fi?! Sau oi fi rămas graviduță în cele din urmă cu Motănel cel Frumușel?!

Bănuiesc că mai devreme sau mai târziu voi afla, până atunci o primăvară frumoasă să aveți! Și nu uitați, vine 1 Martie, fetelooor! Pregătiți-vă mărțișoarele de pe acum! Miaaauu!




by Pufuleț

Sunt o norocoasă

Să știți că sunt, și voi sunteți la fel cele care aveți căsuțe, păpică, mămici și tătici care vă iubesc, au grijă de voie și vă dau atenție și tot ce vă mai trebuie. Tare supărată am mai fost zilele astea. Am tot văzut pe Facebook tot felul de animăluțe neiubite și chinuite care stau care pe străzi, care prin adăposturi, fără atenție, fără căldură, fără păpică buna și fără căsuțe. Și căței și psicuțe, și tot ce își doresc și ei este să aibă pe cineva care să aibă grijă de ele și să le iubească. E tot ce au nevoie ca să fie fericite. Nici nu cer atât de mult și în schimb, dau atâta iubire și-ți luminează toată ziua și-ți înveselesc toată casa.

Îmi pare rău de ele că nu au căsuța lor așa cu o am eu pe a mea. Mi-ar plăcea să le pot ajuta cu ceva pe bietele animăluțe, așa că am vorbit cu Flavia și am donat și noi câțiva bănuți pentru adăpostul de căței și alți câțiva bănuți pentru adăpostul de pisicuțe. M-am mai înveselit puțin acum și, mai ales că mi s-a promis că în viitor vom contribui cu ceva mai mult, ba chiar am auzit vorbe cum că ar vrea colocatarii mei să adopte un cățel și să mi-l aducă și pe Motănel cel frumușel.

După cum spuneam, mă simt tare norocoasă fiindcă indiferent ce-aș face, sunt pe măini bune. Am de toate, nu-mi lipsește nimic și mi se iartă orice. Sunt răsfățată, alintată, giugiulită, spălată, parfumată, dusă la plimbare, hrănită cu toate minunile și mai sunt și vedetă națională. Doar v-am povestit că mi-au făcut cont de Facebook, Pufuleț din Pufuleția mă cheamă, mă găsiți acolo. Am și cont pe Youtube cu filmulețe și tot tacâmul, să joc și intr-un film de Oscar îmi mai lipsește, și așa glumeam eu că poate ajung la Hollywood, și gata, tacâmul complet.

Da, am tot ce-mi trebuie aici, nu-mi lipsește nimic. Și sunt o răsfățată și-o alintată că mă mir și eu de unde atâta alintătură. Pot să fac ce vreau că oricum nu-mi zice nimeni nimic, chiar și atunci când fac câte o trăznaie, ăștia doi mă alintă în loc să mă alerge prin casă. Nu vă vine să credeți, știu, nici mie nu mi-ar veni dacă mi-ar spune-o altcineva! Nu trebuie să fac nimic că sunt alintată gata și când mi se pare că sunt nebăgată în seamă, e de rău că urlu și țip și m-agit și mă țin de Flavia ca scaiul prin toată casă, fie să mă bage în seamă și să mă ia în brațe să torc, fie să lase de urgență toate treburile pe care le are prin casă și să vină naiba mai repede la culcare. Păi da, că nu-mi place să dorm singură și trebuie să vină să mă culce. Ba chiar îmi recită și poezii ca să adorm mai bine. Aveți aici câteva versuri din "Balada pisicilor":

A venit un lup din crâng,

Și-alerga prin sat să fure,

Și să ducă în pădure,

Tote pisicuțele care plâng.

Pufuleț e bună și tace,

Lup bătrân cu trei cojoace,

Vin' la maica să te joace,

Du-te, du-te și s-a dus!

 

Da, da, nu vă mirați, lasă că și eu mă trezesc odată cu ceasul și umblu după ea prin casă cu noaptea-n cap chiar dacă mi se închid ochii de somn și mai mult cu ochii închiși mă țin de ea prin bucătărie ca să n-o las singură. Și când vin ei acasă, cine sare repede la ușă diiirect din pat?! Eu! Vin glonț la ușă ca să îi primesc cum se cuvine și să le arăt că mi-a fost dor de ei și că mă bucur că s-au întors acasă. Și când pleacă, stau în mijlocul camerei (sau patului după caz) și le miaun de acolo și mai fac și câțiva pași anemici spre ușă că poate-poate mă iau și pe mine. Și când vin ei acasă și aud cheia în ușă, miaun lângă ușă până se deschide, și urlu, nu mă lăs, să știe că am luat la cunoștință că au ajuns.

Cum să nu mă răsfețe și cum să nu mă alinte?! Sunt o comoară la casa omului, asta sunt.

Și miau!

by Pufuleț