A venit primavara

Ați văzut? Ați văzut?? A venit în sfârșit primăvara! După o iarnă relativ lungă și relativ geroasă și relativ bogată în precipitații, deci după o iarnă relativă, a venit și primăvara.

De unde știu?! Păi se vede cu ochiul liber! Ce, voi nu vedeți? La noi pe balcon se stă mai nou cu geamul deschis, eu fac plajă direct de pe căsuță mea de voiaj, prietenii mei guguștiucii și-au reluat locul de onoare în copac, ba chiar deunăzi unul venise la noi la geam și se plimba tacticos pe pervaz, era cam timid ce-i drept. Îi puseserăm noi frimituri de pâine pe pervaz, el le reperase, dar ne reperase și pe noi, și acum era foarte atent și la frimiturile de pâine și la noi, să nu facem vreo mișcare și să-l înhățăm (presupun că rata cea mai mare de pericol o reprezentam eu, pisică fiind); încerca bietul de el să nu pară prea interesat de frimituri de ca și cum el ar fi fost acolo sub acoperire, de exemplu să-și facă rondul de seară, în nici un caz atracția lui principală să fi fost frimiturile. Ne-am amuzat ceva vreme pe seama lui, a venit chiar două zile la rând pe pervaz și, evident că eu eram pe masă, ca să îl văd mai bine :)

Că tot a venit primăvara asta, ai casei au dat iama în parc, evident că eu am rămas de șase acasă, să păzesc patul de molii și florile de muște. Pe mine nu puteau să mă ia cu ei.Ce-aș mai fi alergat și eu un pic prin parc... Au venit doar cu povești că taare s-au mai distrat și taare le-a mai plăcut și cum se vor duce ei din nou și ce fericite erau rațele și ce agitați erau pescărușii și ce a mai mâncat toată lumea și ce păcat că n-au avut mai multă pâine la ei, dar nu-i nimic că mâine venim iar. Iar eu în tot timpul ăsta am stat ca fraiera în casă să încălzesc patul.

Cu rațele și pescărușii – distracție mare, au ajuns ăștia doi ai mei să-și petreacă mai mult timp în parc cu orătăniile decât cu mine! Ei lasă că o veni ea și vara, evadez eu din nou ca-n filme și de n-oi da iama-n rațele lor de pe lac și în pescărușii ăia nesuferiți, să-mi ziceți mie ce-oți vrea! Asta-i discrminare, jos guvernu'! Huuuooo!!! De când n-am mai fost dusă la plimbare?! De când n-am mai fost dusă la mare?! Sau la munte sau la țară sau unde-o fi?! Ș-apoi a trecut o groază de vreme de când n-am mai intrat prin efracție la vecini, ar trebui să mi se ridice o statuie! Voi lua măsuri, de urgență am să mă prezint în Piată Universității și voi scanda lozinci, păi nu se mai poate!!! Aaa și aștep și despăgubiri morale!

Daa, să ne calmăm, vorbeam despre vestitorii primăverii la noi în Pufuleția. Într-o zi, pentru că am fost cuminte am primit și flori, pentru mine sunt și cadourile toate, tot pentru mine au fost aduse. Ia, poftim aici. Și adevărații vestitori ai primăverii, am primit și ghiocei! Hai ziceți că nu suntem adorabili?! Ia priviți ce bine semănăm, ca două picături, o frumusețe! Atât de frumoși ghioceii că m-am abținut să-i mănânc, i-am mirosit luung și prelung, le-am dat târcoale de nenumărate ori, însă am fost fată cuminte. Păi cum să devorezi asemenea minunății?!

Pentru că mi-au adus ghiocei, îi iert că nu m-au luat în parc la rațe, dar doar de data asta să fie!

Și ca o paranteză, un pic pe lângă subicet, domnule, primăvara asta vine cu stare de bine, cu tonus, domnule! Simt așa cum mă întremez după o iarnă lungă, simt cum iau proporții și cum mă-ngraș. E drept că mănânc toata ziua, dar de la asta o fi?! Sau oi fi rămas graviduță în cele din urmă cu Motănel cel Frumușel?!

Bănuiesc că mai devreme sau mai târziu voi afla, până atunci o primăvară frumoasă să aveți! Și nu uitați, vine 1 Martie, fetelooor! Pregătiți-vă mărțișoarele de pe acum! Miaaauu!




by Pufuleț

Casă, dulce casă

Bârrrrr! Frig, foarte frig!

Ați văzut ce e afară? E frig de crapă pietrele și ninge, ninge ca-n povești. E frumos, nu zic nu, dar parcă e frumos doar să privești pe geam de la căldurică. Pe vremea asta, nici un câine nu-ți vine să dai afară din casă, dar o pisică! Ce bine că am căsuță mea, caldă și primitoare, unde pot să fac ce vreau eu și nu mă dă nimeni afară. Daaaaa, ce biiine!

Pe o vreme ca asta nu-mi vine să mai ies în plimbări. Am fost eu în multe expediții și am trecut prin multe aventuri, dar acum, cel mai inteligent lucru de făcut din partea unei ființe micuțe așa ca mine, este să stea cumințică la adăpost. Nu e vreme de plimbat acum! Vă spun, e mult mai bine în casă decât afară!

Mă uit la prietenii mei, guguștiucii, cum stau săracii în cuibul lor, zgbriguliți și înfometați. Ce viață mai e și asta. Mă uit la ei în fiecare zi, de pe geam. Stau cocoțată pe pervaz și le urmăresc toate mișcările. Ne știm de când eram mici, doar am crescut împreună. Eu eram mică, puii lor erau mici. Am crescut eu și m-am experimentat în ale evadării, au crescut și puii lor și au venit alții. E drept, recunosc că nu de puține ori îî urmăream de pe geam lingându-mă pofticioasă pe mustăți, dar acum mi-e milă de ei. Săracii, stau acolo în copac, înghețați și necăjiți, nu au nici o bucurie pe vremea asta infernală. Ce sărbători or să aibă ei, cum or să petreacă înghețați și necăjiți, credeți că le mai arde? I-aș invita pe la mine, la o ceașcă de vin fiert sau o cacao cu lapte, ceva călduț acolo să li se mai dezmorțească și lor lăbuțele și aripioarele și poate ne-am spune povestioare la gura sobei. Ce vis draguuuț! Aaa, nuu, sobă nu, că n-avem, dar i-aș lăsa pe ei să stea pe calorifer să-și usuce penele. Zău că i-aș lăsa! Nu-s chiar așa de oportunistă cum mă crede lumea!

Și amicii mei cățeii, săracii! Frig, domnule, frig! Ce aleargă și ei dintr-o parte în alta a orașului să prindă o bucățică de mâncare, să nu se culce cu stomacul gol, să-și pună sângele în mișcare și să li se încălzească sufletul, că bietele lăbuțe nici nu și le mai simt. Bieții de ei! Și bietele mame, care aleargă disperate de la un trecător la altul și de la o curte la altă să primească un colțișor de ce-o fi să-l ducă puilor lor să nu moară de foame și mai ales de frig peste noapte...

E bine de mine că am casă. Sunt o răsfățată! Fac tot ce vreau, am de toate, nu-mi lipsește nimic, am locul meu de unde nu mă deranjează nimeni. De fapt locul meu este peste tot, prin toată casă, stau pe unde vreau, fac ce vreau! E cald și bine, până nu se încălzește afară nu mai plec nicăieri. Stau toată ziua și dorm, doar mai schimb locul ca să nu mă plictisesc. Mă mut din vârful patului pe calorifer, apoi merg să iau o gustărica, apoi un pic prin bucătărie, arunc un ochi pe geam, mă îngrozesc când văd perdeaua de fulgi, mai fac câteva exhibiții pe masă, Flavia mă mai aleargă un pic (suntem colocatare, împarțim același apartament, ea are grijă de mine), mai fac câte o trăznaie, mă refugiez sub pat de urgență (asta am făcut aseară, i-am rupt ardeiașul, dar jur că n-am vrut!), îmi mai las părul pe covor și tot așa. Nu mă plictisesc, activitatea principală e să dorm aproape toată ziua. Când se deschide geamul nici nu mă mai agit. Oricum e prea frig, mustățile mele simt temperatura aerului din cameră, chit că geamul se deschide la bucătărie, dar nu mă mai tentează. Nu acum. Aștept să vină vremea frumoasă să plec la plimbare.

Acum ne pregătim de Crăciun, mai e un pic și abia aștept. O să fiu cuminte, promiiit!

Poate primesc și eu ceva!


by Pufuleț