Sunt insarcinata

Ma bucur sa va vad din nou, imi place sa ma uit la fetele voastre, sa va caut pistruii, sa va admir mustatile si sa va ascult mieunatul prelung si alintat. Cum va simtiti azi, dragele mele? Sper ca ati avut o saptamana frumoasa, interesanta si plina de fapte bune.

A mea a fost taaare incarcata de peripetii si evenimente. O sa va povestesc imediat.

Va mai amintiti, dar, de episodul meu fierbinte cu Motanel cel Frumusel, va povestisem cu lux de amanunte asediul din noaptea cu pricina si incercarile lui aprige de a ma tine captiva cu soaptele sale dulci de amor si va mai povestisem si cum s-a incheiat acest capitol, lamentabil si imediat, plictisita si obosita si...in nestiinta daca am zamislit sau nu creaturi micute ce ar fi avut sa devie stapani de drept in Pufuletia. Stiti cum ma gandeam si eu ca orice dama bine, dupa aceea, ce s-o fi ales de acel moment...Intre timp viata si-a reluat fagasul normal si firesc, cu intamplari obisnuite, comune, banale.

Cand intr-o buna zi, seara mai precisa sa fiu, cum, stateam in pat cu Flavia la televizor, si cand ea ma dezmierda de "noapte buna", realizeaza ea o schimbare pe abdomenul meu. Se sfatuieste ea cu Teo cam vreo doua zile si intr-una din zile, pac, ma trezesc ca ma poftesc in "casuta mea ambulanta" la o plimbare in miezul zilei. Eu sar bucuroasa, intru tantosa si ghici ce?! Ma pomenesc ca astia doi chiar aveau planuri serioase sa ma duca la plimbare, nu pana la coltul blocului si inapoi cum crezusem eu. Si fiindca nu m-au mai scos demulticel pe la aer, exceptie facand plaja pe pervaz si micile mele escapade, pe drum am un mic atac de panica ca ce altceva ar fi putut sa fie, mi se face un pic greata si incep sa vomit. Flavia sare imediat, ma elibereaza o leaca si ma sterge pe la botic, eu dau sa ies, ea nimic, ma baga inapoi si ne continuam drumul.

Ajungem la o destinatie si ce sa vezi si sa nu crezi, cabinet veterinar in toata regula. Nu prea stiam cu ce se mananca, trecuse o vreme de cand n-am mai calcat prin vreunul, si-apoi locuri straine, oameni noi, ce sa-i faci. Nu m-am pierdut cu firea, am fost o viteaza de la inceput si pana cand am plecat acasa, ba chiar m-au si laudat fetele de acolo ca am fost tare curajoasa, dar un pic de tot imi cam batea inimioara.

Acolo m-au tuns pe burtica, m-au consultat, mi-au facut chiar si injectie si n-am zis nimic, apoi m-au palpat, mi-au luat temperatura si mi-au pus si o dracie pe burtica dupa ce m-au uns cu un soi de gel de mi-au naclait toata blanita, a trebuit sa ma spal o zi intreaga sa se duca. Am aflat ca toata minunea asta se cheama ecografie, m-au masat cu nu-stiu-ce pe burtica, cand in sus si cand in jos si ne-a spus ca am 3 sau 4 puiuti si ca sunt in prima luna de sarcina, adica la jumate. Nu se stie exact cati sunt fiindca tine si de pozitia micutilor si de faptul ca sunt abia la jumate. Da, spunea ca sarcina la noi, la pisici tine undeva in jur de 60 zile si ne-a spus si cum o sa fie. Spunea doctorul acela veterinar ca o sa intru in travaliu, cam 24 de ore o sa tina, si sa-mi cumpere termometru ca sa stie ce si cand o sa se intample si sa ma lase sa-mi fac cuib. Abia astept sa-mi aleg un loc prin casa unde sa-i aduc pe lume pe micii mei pufuleti. Si mai zicea sa vin iar peste doua saptamani sa ma consulte din nou ca sa fim siguri ca cei mici sunt bine.

Abia astept sa-i vad, ma intreb cu cine or sa semene cu mine sau cu Motanel?! Dar cu siguranta vor fi niste frumusei si niste alintati. Si eu care aveam dubii ca Motanel n-a facut treaba buna, ar trebui sa-l caut acum si sa-l felicit sau, si mai nimerit, sa-i trimit recomandata cu adresa la care sa ne trimita pensia alimentara.

Deci, dragele mele, s-a dat verdictul: sunt insarcinata! si abia astept sa-mi plimb pufuletii prin casa.

Va invit la botez!



                                                                                               by Pufuleț