Nu-i chiar asa usor cum crede lumea, nu-i usor deloc sa fii gravida.
Poate va inchipuiti ca e floare la ureche sa porti niste pui in burta cale de 2 luni din viata si sa-i aduci apoi pe lume. Ce-o fi mare lucru, se gandesc unii si altii, ce mare chestie e sa fii gravida, sa stai toata ziua in varful patului si sa nu faci nimic, sa nu te deranjeze nimeni, sa ti se aduca tot la nas si nicio grija sa nu ai. Cat e ziulica de lunga sa stai cu burtica in sus, sa ti se serveasca numai mancarica buna, asa ca pentru gravide, sa nu fii certata cand faci cate o prostioara sau chiar mai multe in cazul meu, si sa primesti multe, dar multe pupaturi si alintaturi si mangaieli pe mustati si pe burtica.
Da, oameni buni, asa o fi in linii mari, doar ca voi nu cunoasteti intreaga realitate. Habar n-aveti ce inseamna sa fii graviduta in ziua de azi, mai ales pentru o felina activa ca mine, nu-i chiar floare la ureche. De dormit, nu pot sa ma plang ca si inainte de marele eveniment, mie tot imi placea sa lenevesc prin pat sau pe masa din bucatarie, pe jos, sub pat, pe hol, in sifonier, pe aragaz/calorifer/frigider si ce mai vreti voi. Deci cu asta n-am nici o problema, dar ce ne facem cu restul, cu conditia mea fizica pe care n-o mai am, cu silueta mea de pantera care practic nu mai exista, cu greturile, cu disconfortul si cu cate si mai cate.
Pentru ca aproape m-am dublat in greutate si in dimensiuni, acum nu-mi mai este la indemana sa intru pe nicaieri, pur si simplu nu mai am loc. Daca inainte intram cu usurinta sub pat, dintr-o singura miscare atunci cand ma alerga Flavia, mai in gluma mai in serios, acum si cand ma cearta pe bune si am nevoie sa ma ascund sub pat, ascunde-te tu, Pufulet, daca poti. Pai nu mai intru, asta e problema, ca sunt mult mai mare decat eram initial si nu m-am obisnuit inca cu noua mea forma. La fel si daca vreau sa ma cuibaresc printre gentile Flaviei, de unde pana acum reuseam sa ma strecor fara probleme, si sa ma cocot pe gentile ei, acum aleluia!, intra daca mai poti.
Ca sa nu va mai povestesc si despre sariturile in lungime si in inaltime pe care le practicam cu mare drag si maaare arta inainte de a ramane grea. Era floare la ureche pentru mine sa ma strecor in sifonier cand prindeam uasa deschisa pentru mai putin de doua secunde, fara efort si fara sa ma stie nimeni. Dipaream eleganta in abisul sifonierului, printre hainele lor, pai ce, acum credeti ca-mi mai iese figura?! Aiurea, am tot incercat pana si cu ei de fata, ca doar viteaza de reactie mi-am pierdut-o demult, sperand ca doar-doar s-or milui de mine si ma urca ei, insa dau rateuri intr-una. Nu mai pot sa sar pe raft, burta ma trage in jos, si eu, atleta desavarsita de alta data, nici nu ajung pana la raft, ma agat de aer si aterizez neelegant, ca o fleasca, la sol. E vai de mine, doamnelor si domnilor! Am ajuns de rasul curcilor, eu, Pufulet, ma simt deplorabil in propria-mi piele.
Ca sa nu mai vorbesc si de silueta care s-a dus, caput! Nu mai exista, sunt grasa si frumoasa, rotunjoara ca o minge. Tot incerc sa mananc iarba, deh suntem mai multi acu', si nevoia de fibre e mai mare, si cum iarba nu-i, jumulesc intr-una la florile Flaviei. I-am auzit pe cei doi ca merg la alergat ca sa-si mentina conditia fizica, cat de curand cred ca-i urmez si eu. Sunt o dama bine si respectabila si vreau sa raman asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Împărtășește-ne din experiențele tale