Ce arsita!

Ce cald poate sa fie afara, a venit vara peste noi! Ati vazut? Nu se mai poate asa, trebuie sa luam masuri de urgenta! Nu mai poti sta nici la umbra, nici la soare. Nu mai exista aer sa respiri, e groaznic!
Nu mai am energie sa fac aproape nimic, nu ma mai simt capabila sa alerg dintr-un loc in altul dupa bezmeticii mei de copii care nu mai sunt purcelusi, ci sunt purcei in toata regula. Sunt atat de ostenita ca toata ziua imi vine sa zac, sa ma retrag undeva si sa stau pur si simplu fiindca este cu mult prea cald.
Fiindca ai mei impielitati sunt atat de neascultatori, ca sa pot sta linistita cu gandurile mele de vara ma refugiez pe sifonier si stau acolo si ma fac ca sunt absenta. De fapt sunt atenta la tot ce se intampla in casa asta, iau parte la toate atrocitatile si nelegiuirile lor, uneori as vrea sa-i leg de stalpul infamiei si sa-i bat eu insami. Insa prefer sa stau sus pe dulap si sa ma prefac adormita si absenta. Cu mandrie pot spune un singur lucru: si-au insusit repede obiceiurile mele :)

Alteori evadez din cotidian si ma retrag pe balcon, la resedinta mea de vara, "puscaria". Adica cusca mea de transport, linistiti-va! Nu ma tine nimeni sechestrata, ba dimpotriva prietena mea Flavia imi acorda o atentie deosebita in ultima vreme fiindca a obeservat tenacitatea cu care mi-am mentinut silueta dupa nastere drept pentru care ma suspecteaza ca am devenit putin anorexica si ma indoapa cu mancare. E o draguta, asa e ea! Mereu a fost asa :)
Va povesteam despre arsita, da! Ei bine, de la atata caldura si bietilor mei copii nazdravani parca le vine sa o ia pe campii. Ei erau oricum destul de neastamparati, insa acum cu canicula asta, poate de asta bietii de ei nu mai au stare si-i inteleg. Cu alergaturile lor nebune prin casa incearca sa-si faca aer, sa se racoareasca micutii. E drept ca mi-a luat ceva timp sa ma prind de figura asta! Le este atat de cald ca merg tot timpul la baie sa se racoreasca, cum se duce vreunul sa-si faca dus, hop si ei pe cada sau in chiuveta. Sunt numai ochi si urechi si de acolo de unde stau cocotati urmaresc jetul de apa si o lovesc cu labuta sa se racoareasca.
Asa se face ca sunt mai mereu uzi si se plimba cu siroaiele de apa dupa ei prin toata casa. Noroc ca este cald si se usuca repede. Nu mi s-a mai zis nimic demult, dar eu tot ma simt vinovata. Doar Teo asta rautacios imi mai reproseaza cateodata ca cica eu sunt vinovata ca sunt copiii mei si eu i-am invatat asa.
De parca eu as putea schimba ceva...

by Pufuleț