Am 3 copii frumosi

Bine v-am regasit! Am lipsit ceva timp, daaa! Am avut si de ce, n-am lipsit fara motiv. Am fost ocupata pana peste cap!

Ati ghicit, da, sunt mamica! Am trei copii frumosi foc-foc care seamana cu Motanel cel Frumusel, leit! Nu stiu cum se face ca toti seamana cu el, desi am luat si eu parte la conceperea lor. A fost un drum lung si sinuos, dar zau ca a meritat tot efortul. De la asediul meu de catre tatal fiilor nostri, apoi prin travaliul de 24 de ore care a fost groaznic, va spun groaznic si pana la clipa fericita a sederii impreuna cu puii mei iubiti in culcusul nostru cald si primitor. Sunt fericita, sunt mamica si ma simt fericita :)

Sa va povestesc acum cu lux de amanunte, ca doar nu de lenesa am lipsit de pe micul ecran atata amar de timp. Acum vin faptele...

Intr-o seara incep oarecare dureri mai mici sau mai mari, instinctiv ma adapostesc in debara. Se incearca

momirea mea jos de catre Teo, celebrul personaj din randurile trecute, si intr-un tarziu apare Flavia acasa. Eu, bucuroasa, ma arunc de acolo, de la ultimul etaj de unde eram, plonjez vitejeste pe gresie pe langa picioarele ei si nu ma mai satur de gudurat si mangaiat, strans in brate si pupat, toate leganate de un mieunat dragastos si paracios la adresa lui Teo. Flavia s-a prins repede cam ce avea sa urmeze, fiindca in viteza plonjonului, mi se rupsese apa, termen descriptiv la gravide, asa ca si-a luat toate masurile de precautie si s-au pus amandoi pe asteptat.

M-am tot foit prin pat, cand in sus si cand in jos, precum Fecioara Maria din colinda, daca-mi permiteti comparatia, insa n-am reusit decat s-o trezesc pe Flavia. Atunci ea, in alarma maxima, l-a trezit pe Teo, si amandoi bucurosi de oaspeti, s-au pus pe panda. Au inceput contractiile si urletele, m-au tinut vreo cateva ore bune, Teo a dezertat de la post si a adormit, a ramas Flavia sa ma pazeasca, iar dupa un timp, ne-am linistit si am tras si noi amandoua un puiut de somn. A doua zi, de dimineata, dupa doar doua sau trei ore de somn, cei doi s-au decis ca fusese alarma falsa, insa contractiile oricum aveau sa revina, asa ca, panicosi din fire si iubindu-ma tare, s-au pus pe sunat la veterinar, sa ceara detalii, si apoi la servciu, sa anunte ca nu vor ajunge  in ziua aceea.

A urmat un travaliu luuung si greu, dupa o noapte de nesomn, insa ne-am mobilizat repede, trezirea s-a facut la foc automat, mi-au facut culcusul in pat, pentru ca eu am venit langa ei sa dau nastere neamului meu, iar cei doi ai mei s-au asezat sa ma pazeasca cu ceaiul si telefoanele pe langa ei.Erau contractiile atat de dureroase si de aprige, iar eu eram atat de speriata ca atunci cand Flavia s-a ridicat sa fuga repede pana la baie, eu am sarit din pat si direct dupa ea in baie am alergat cu mieunaturi si urlaturi si gata-gata sa fac copilul acolo, doar ca s-au mobilizat amandoi si m-au adus inapoi in pat pe prosop si Teo a ramas de sase. M-am chinuit indelung pana l-am adus pe lume pe primul meu nascut, Teo al nostru s-a emotionat atat de tare ca, proaspat nefumator fiind de vreo cateva zile, a uschit-o afara pe usa in fuga mare, dupa un pachet de tigari. N-a mai putut rezista saracul si a fugit sa se calmeze pe scari, la o tigara. Doar ca in timpul ala contractiile au inceput sa fie mai dureroase, cu mult mai dureroase, asa ca Flavia a pus rapid mana pe telefon si Teo s-a infiintat de urgenta in casa sa ia parte la nasterea primului nascut.

Ne-am bucurat cu totii de primul nostru copilas, micut si frumusel care semana mai mult cu tatal lui decat cu mine. L-au luat imediat cei doi in primire, l-au sters , l-au aranjat, l-au parfumat si l-au invelit intr-un prosop curat si pufos, sa nu raceasca micutul. Mi l-au intins, ne-am pupat un pic si a urmat a doua serie de contractii violente, am tipat, am urlat, imi venea sa bat pe careva si a venit si al doilea puiut! Frumusel si mititel, a si mieunat putin ca sa ne arate ca are personalitate, imediat l-au luat cei doi in primirere, iar eu m-am pus pe un nou sir de contractii. Sleita de puteri, l-am adus pe lume si pe al treilea pufulet, cel mai mic si cel mai pricajit. M-a solicitat cel mai mult si tare rau a mai fost ca a venit invers, parca ar fi vrut sa mai stea mititelul.

Apoi tare mandra mai eram de copiii mei, cine era mamica mai mandra ca mine?! Mi-au facut repede un culcus, intr-un lighean cu copiii si fuga cu noi toti la veterinar sa vedem ce si cum. M-au plimbat cu taxi, se facuse seara intre timp, ca a durat toata ziua sa-i aduc pe lume pe "cei trei purcelusi" (asa i-au numit), pe drum am avut peripetii, ne-am certat cu un tampit de taximetrist caruia i-am facut si reclamatie ulterior, si lui si la tot Taxi Leone, si in final am ajuns la cabinet. M-au suit iar pe masa la ecograf, mi-au facut poze sa ma puna la gazeta de onoare drept cea mai curajoasa si viteaza mamica a anului, iar fetilor mei frumosi le-au facut album sa ne amintim cu drag de ziua venirii lor pe nume. Au conchis de la cabinet ca toate sunt in regula, mi-au facut si o injectie preventiv si am plecat cu totii acasa sa ne odihnim, pentru ca a doua zi m-au adus din nou sa se convinga ca nu mai ramasese nici un copil nevenit pe lume.

In final, toate au fost bune, toti suntem bine si sanatosi, copiii nostri cresc in fiecare zi cat altii in 10, au dezvoltat fiecare personalitate pestrita si batausa (cred ca de la amicul Teo au invatat schemele astea, ca de Motanel cel Frumusel imi amintesc altfel, mai cald si mai blajin), urla, dau din picioruse si taman azi celui mai mare i-au dat ochisorii. O frumusete! Toti sunt niste scumpi, asa grasuti si pufosi, ca doar sunt hraniti bine, si eu sunt hranita bine si dupa o saptamana de stat in culcus am inceput si eu sa mai ies la plimbare si sa sa-mi reiau vechile vizite prin sifonier.

Dar despre asta, data viitoare. Va pupam pe mustati si delectati-va cu poze cu copiii nostri :)