Din nou, a sosit vremea

Miaaau, miaaau, miaaaaau!!!

Da e cât se poate de adevărat! Trist, dar adevărat, iar s-a împlinit sorocul și iar mi-a venit vremea de mers la...motan. Îmi place, nu-mi place asta e. Și vouă, dacă nu vă place, vă privește, eu urlu și țip și mă plimb prin toată casă că deh, trebuie. Dacă trebuie, trebuie, organismul meu cere, nu-i de joacă.

E drept că n-a trecut mult decând cu Lista mea de dorințe și-mi amintesc că am cerut acolo ceva cu ardoare, dar zău că nu mă gândeam nici măcar eu că o să mă lovească așa fulger!

Așa că am amânat alte scrieri, am dat deoparte alte subiecte (între noi fie vorba, aveam pregătit un articol beton!) și m-am apucat să mă comport în consecință. Sunt o mămică în devenire, trebuie așadar să mă comport ca atare. M-am interesat în stânga și-n dreapta, am pus anunțuri pe Facebook și chiar un domn foarte drăguț ne-a răspuns și ne-a sărit în ajutor. Zicea că ar avea el un motănel numai bun pentru mine. Acum suntem în tratative, să vedem ce zice și motanul.

Țineț-mi pumnii strânși, sper să mă placă și, mai important, sper să-l plac eu pe el. Apropo, nu cred că v-am povestit, am mai avut eu o tentativă de genul acesta cu ceva timp în urmă. Flavia n-a știut nici ea și m-a dus la un motan acasă, doar că nu mi-a plăcut deloc de el, avea și coada strâmbă și n-avea clasă. Nu ne-am înțeles de nici o culoare, l-am caftit serios de câte ori a încercat să se apropie de mine,i-am lăsat chiar și o urmă mare pe botic drept amintire, să nu mă uite prea ușor! I-am caftit chiar și pe ai casei și i-am zgâriat să nu se apropie nimeni de mine și m-am refugiat la ei sub șifonier unde am stat toată noaptea, fără apă, fără mâncare, fără să merg la baie, fără nimic...până a doua zi de dimineață când a venit Flavia să mă ia acasă. Mi-a trecut și de motan și de toate, tare m-am mai bucurat când a venit să mă ia și când am ajuns acasă la noi. După un timp mi-a mărturisit că nici ei nu-i plăcuse motanul și, că în locul meu, ar fi procedat la fel.

 

Anunțurile pe care le-am postat le puteți vizualiza oricând doriți, dați și share, poate mă ajutăți să-mi găsesc perechea. Știți unde mă găsiți – fie la pagina mea de Facebook Pufuleția, țara tuturor posibilităților, fie pe contul meu personal Pufuleț din Pufuleția.

Și o veste bună, pe lângă anunțuri, i-am auzit pe cei doi ai casei că se preocupă în a-mi procura un motănel. Ziceau ceva de adoptat de la un centru de adopții pentru pisici.

Eu abia aștept să-l văd pe norocos :)

Și ca să nu credeți că n-am intrat în pielea personajului și că nu mi-am dezvoltat sentimentele materne, poftim aici un filmuleț proaspăt, să vă dumiriți despre ce e vorba:

Acum vă las că sunt ocupată, natura mă cheamă la datorie. Vă scriu mai multe data viitoare.

Vă pup dulce din vârful mustăților și miaaau!

by Pufuleț

Cum am petrecut Crăciunul

Haaa! În stil mare, pisicesc! În primul și-n primul rând trebuie să spun că s-a gătit intens zilele astea, așa că nu se poate spune că n-aș avea ce mânca. Ba dimpotrivă, e la mâncare că mă gândeam cum ar fi să-mi invit suratele din spatele blocului să tragem un chiolhan! Chiolhan-ciolan sună bine, vorbesc în rime deja.

Păi da, că doar nu în fiecare zi e Crăciunul și se simte până și la mine, am chefuit și eu un pic că doar așa îmi stă bine, am dat pe gât și eu un păhărel de nu-știu-ce, am chiuit, am colindat (prin casă că doar nu prin lumea largă), chef în toată regula ce să mai zic! Toată lumea a sărbătorit în stil mare. Așa e cu sărbătorile astea, ne distrăm, cântăm, dansăm. Eu am dansat cel mai mult, mai ales în jurul bradului și nici n-am fost singură. Acum am cu cine să mă joc, dar numai când vreau eu. Miaau-miaauuu!
 

 

Dar mai bine să vă spun ce am gătit. Cum vă spuneam, am făcut sărmăluțe, fripturici, prăjuturele, plăcințici cu dovleac, brioșe cu ciocolată, cremșnit fraged – o bunătate – alături de care s-au servit aperitive și băuturi sofisticate, toate de nota 20 (luați aminte la mine că eu le-am gustat pe toate). Toate bune, toate multe, din belșug nu așa! Și am mâncat ș-am tot mâncat, ba o sărmăluță, ba o bucățică de friptură, ba un pic de iaurțel și cremă din prăjitură, hai și pe-aia, hai și pe-aialaltă că nu mă mai puteam ridica din pat. Acum trebuie să-mi fac de lucru cu "Pisicuța năzdrăvană", prietena mea cea nouă, să-mi fac exercițiile să mă țin în formă că altfel...doar vreau să particip la Miss în 2013 și ce-am să fac?! Trebuie să dau jos kilogramele acumulate să fiu în formă maximă, nu de alta, dar voi mai petrece și de Revelion.

Frumos Crăciun! Frumos ca-n povești, zău așa. M-am distrat și mă tot distrez în continuare de nu-mi vine să cred. Partea cea mai haioasă a fost cu gătitul, mi-a plăcut la nebunie să alerg pe masă și pe sub masă, să sar prin toate farfuriile și printre toate oalele și ulcele pline cu diferite ingrediente. Mă mai alergau de la bucătărie în cameră și invers, mai dădeam cu ceva jos, mai spărgeam ceva, mai țipa careva la mine să mă dau jos din castronul cu carne sau să ies din mașina de spălat, dar per ansamblu a fost excelent pentru că toate au ieșit atât de bune că-ți vine să te lingi pe degete sau pe lăbuțe în cazul meu, dar cu toată alergătura și agitația, ne-am distraaat, nici n-am cuvinte. Și plus am fost atât de scumpă că mi-au iertat toate năzbâtiile, ce cadou poate fi mai frumos? Cine nu și-ar dori un asemenea cadou? Hai, recunoașteți, știu că sunt o scumpete, numai bună de ținut la casa omului. E drept că mai fac și prostioare, dar sunt de o drăgălășenie rară. Eu știu asta și tocmai pentru asta profit și-mi fac de cap. Flavia tot timpul îmi spune "Norocul tău că eșt frumoasă!" Eeh, ce să spun! Și dacă n-aș fi ce? M-ar da afară din casă?! Nu prea cred! Dar parcă tot e mai bine că sunt o frumusețe rară să știu sigur că mi se permite orice. Ziceți că nu-i așa!

Și împodobitul bradului a fost nemaipomenit și ce-a ieșit la final, o minunăție nu altceva! Atât de frumost rezultatul că m-am abținut să sar în el, dar măcar tot i-am ronțăit niște crenguțe, nu m-am lăsat :) Sunt fooarte fericită și încântată, pe drept cuvânt se spune că nimic nu concurează cu sărbătorile petrecute în familie, daaa, nimic mai adevărat!

Așa mi-am petrecut eu Crăciunul și încă mai petrec! Că tot nu pot să-mi iau mintea de la cadou, ia ziceți, nu-i așa că semănăm?

 

 

 

 

                                                                                                                 by Pufuleț