Din nou, a sosit vremea

Miaaau, miaaau, miaaaaau!!!

Da e cât se poate de adevărat! Trist, dar adevărat, iar s-a împlinit sorocul și iar mi-a venit vremea de mers la...motan. Îmi place, nu-mi place asta e. Și vouă, dacă nu vă place, vă privește, eu urlu și țip și mă plimb prin toată casă că deh, trebuie. Dacă trebuie, trebuie, organismul meu cere, nu-i de joacă.

E drept că n-a trecut mult decând cu Lista mea de dorințe și-mi amintesc că am cerut acolo ceva cu ardoare, dar zău că nu mă gândeam nici măcar eu că o să mă lovească așa fulger!

Așa că am amânat alte scrieri, am dat deoparte alte subiecte (între noi fie vorba, aveam pregătit un articol beton!) și m-am apucat să mă comport în consecință. Sunt o mămică în devenire, trebuie așadar să mă comport ca atare. M-am interesat în stânga și-n dreapta, am pus anunțuri pe Facebook și chiar un domn foarte drăguț ne-a răspuns și ne-a sărit în ajutor. Zicea că ar avea el un motănel numai bun pentru mine. Acum suntem în tratative, să vedem ce zice și motanul.

Țineț-mi pumnii strânși, sper să mă placă și, mai important, sper să-l plac eu pe el. Apropo, nu cred că v-am povestit, am mai avut eu o tentativă de genul acesta cu ceva timp în urmă. Flavia n-a știut nici ea și m-a dus la un motan acasă, doar că nu mi-a plăcut deloc de el, avea și coada strâmbă și n-avea clasă. Nu ne-am înțeles de nici o culoare, l-am caftit serios de câte ori a încercat să se apropie de mine,i-am lăsat chiar și o urmă mare pe botic drept amintire, să nu mă uite prea ușor! I-am caftit chiar și pe ai casei și i-am zgâriat să nu se apropie nimeni de mine și m-am refugiat la ei sub șifonier unde am stat toată noaptea, fără apă, fără mâncare, fără să merg la baie, fără nimic...până a doua zi de dimineață când a venit Flavia să mă ia acasă. Mi-a trecut și de motan și de toate, tare m-am mai bucurat când a venit să mă ia și când am ajuns acasă la noi. După un timp mi-a mărturisit că nici ei nu-i plăcuse motanul și, că în locul meu, ar fi procedat la fel.

 

Anunțurile pe care le-am postat le puteți vizualiza oricând doriți, dați și share, poate mă ajutăți să-mi găsesc perechea. Știți unde mă găsiți – fie la pagina mea de Facebook Pufuleția, țara tuturor posibilităților, fie pe contul meu personal Pufuleț din Pufuleția.

Și o veste bună, pe lângă anunțuri, i-am auzit pe cei doi ai casei că se preocupă în a-mi procura un motănel. Ziceau ceva de adoptat de la un centru de adopții pentru pisici.

Eu abia aștept să-l văd pe norocos :)

Și ca să nu credeți că n-am intrat în pielea personajului și că nu mi-am dezvoltat sentimentele materne, poftim aici un filmuleț proaspăt, să vă dumiriți despre ce e vorba:

Acum vă las că sunt ocupată, natura mă cheamă la datorie. Vă scriu mai multe data viitoare.

Vă pup dulce din vârful mustăților și miaaau!

by Pufuleț

De Revelion

Hmmm, au trecut și sărbătorile, am intrat în noul an mai buni, mai curați, mai întreprinzători, mai ambițioși, mai frumoși, mai promițători, mai...aaajunge! Nu-i nimic adevărat din toate astea, e drept că lista de dorințe pentru 2013 e lungă și vreau multe lucruri anul ăsta, dar de schimbat...să fim serioși, dacă chiar m-aș schimba atât de mult, nu v-aș mai plăcea atât de tare! Corect? Să fim realiști, deci. Eu vreau să rămân tot Pufuleț, alintată și răsfățată, să mi se aducă totul pe tavă și să fac numai ce vreau eu.

De sărbători a fost sublim, m-am distrat foarte tare, exact cum îmi place mie. Și vouă v-ar plăcea, ia să încercați! Am sărbătorit trecerea dintre ani în familie, priviți: 

Și acum să facem o retrospectivă a sărbătorilor că pentru asta ne aflăm aici.

De Crăciun am sărbătorit bine și vârtos, n-am iertat nici o oală cu sarmale, nici o fripturică, nici o colindiță, nimic. De Revelion nu mi-a scăpat nici un păhărel cu vin, nici o bucățică de prăjitură, nici o artifică și nici un colindător. Pentru că am fost extrem de cuminte pe tot parcursul anului, am mai primit un cadou inedit. Un șoricel! Daaa, ne-am jucat și ne-am tot jucat de i-a sărit apa-n cap Micului Alb, da, așa i-am pus numele. Trebuie să avem cu toții câte un nume, cel puțin ,ca să fim pe fază și s-o luăm din loc atunci când ne auzim strigați.

Eu așa fac! Și am mai multe nume, în funcție de starea de spirit a Flaviei și în funcție de pseudonimul, micro sau macronimul cu care mă „alintă”, știu dacă s-o iau la sănătoasa, dacă să mă ascund sub pat și să devin mută pentru circa 20 de minute – asta înseamnă că am încurcat-o grav și că e groasă – așa că mă refugiez sub pat cu viteza luminii și stau acolo, la adăpost până trece taifunul, dacă mă strigă scurt și apăsat, însemnează că am cam comis-o, dar nu-i chiar atât de grav. Pot să mă opresc din activitate, să mă fac că mă plimb aiurea-n tramvai și să revin cu și mai multă înverșunare dupa maxim 3 minute :)

Dacă mă strigă ușurel, e de bine, pot să-i dau înainte cu indiferent ce fac, că e de bine. Se uită urât la mine fiindcă i-e lene să se ridice de unde stă să vină să mă caftească sau să se întrerupă din ce face (o fi mai interesant ce face ea acolo decât trăznăile mele?!) Iar dacă eu țin cu tot dinadinsul să mă bage în seamă atunci, nu e cale de întors, trebuie să-i dau înainte până ce vine să ne jucăm cum vreau eu!

Ăăăă da, de la nume plecaserăm și de la Micul Alb...Îmi place așa de mult să vorbesc că uit să mă mai opresc! Pisicile-astea! Și tot în noaptea de Revelion nu m-am putut abține, pur și simplu nu am fost de acord cu trecerea în noul an fără a testa bradul în prealabil, așa că – ați ghicit – am sărit în el, am și dovezi!

De asemenea, pe lângă colinde cântate, am servit și colinde dansate! Am aruncat cu artificii afară (alții au aruncat cu sticle, televizoare, gresie, lenjerie intimă, cârnți la țiplă – da, nu vă mint, sunt în copacul din spatele blocului, deh! nu toți înțelegem să sărbătorim la fel), am băut șampanie, ne-am făcut poze și urări de bine, s-au făcut promisiuni (eu am promis că nu mai mănânc flori, dar nu cred că o să mă pot ține de cuvânt), ne-am mieunat cu rudele la telefon până ce au căzut rețelele și a trebuit s-o luăm de la capăt cu mieunatul Plugușorului că nu mai știam cât mieunasem și cât nu, apoi am început cu Sorcova-vesela, s-a tăiat tortul, s-au aprins artificiile pe tort, ne-am pus dorințe și uite-așa a trecut noaptea cea dintre ani și ne-am retras la „Doamna și vagabondul”, la care eu...am adormit :)

Și dacă nu știți cum să scăpați de kilogramele acumulate de sărbători, vă recomand „dansul de Revelion”, la mine a mers!

by Pufuleț

Lista de dorințe a lui Pufuleț pentru 2013

A mai trecut un an, mai sunt câteva ore și gata, s-a dus și ăsta!

A trecut atât de repede că nici n-am avut timp să-mi trag răsuflarea. Am avut atâtea aventuri și atâtea peripeții și în anul care tocmai se încheie că nici nu știu când a trecut! Și dacă tot sunt pusă față în față cu faptul împlinit, m-am gândit să-mi fac și eu o listă de dorințe, să nu mă încurc printre ele la 12 noaptea când bate ceasul către anul celălalt și să nu dau din colț în colț, că poate tocmai dorințle cele mai arzătoare nu mi le-amintesc...poate le încurc cu cele de anul trecut sau de acum 2 ani și nuuu, n-aș vrea asta! Așa că m-am pus pe înșiruit idei pe hârtie ca o pisică deșteaptă ce sunt, mi-am băut cafeluța de dimineață, mi-am făcut exercițille (a se traduce am măsurat casa de la un capăt la altul de 2 ori și am reușit performanță de a nu da jos cu bradul vs de a nu sparge vreo farfurie/ghiveci/tablou/televizor/etc), mi-am făcut ora de duș că nu vreau să mă prindă Anul Nou necurată, pardon! nespălată, mi-am pregătit șampania și artificiile și acum sunt gata să bată ceasul fix, să-mi rostesc dorințele cu voce tare și să trec în noul an.

 

Dar pâna la lista de dorințe, să pun pe hârtie și să bifez cu văzut și ce am realizat pe anul ce va să se termine în câteva ore. Să trag aer în piept, să mai sorb puțin din cana cu vin fiert (da, beau vin fiert, mi s-a permis o ceșcuță după cină acum, de sărbători – v-am spus că-mi plac sărbătorile) și să vă spun ce învățăminte am tras în ultimele 365 de zile!

Acum ridic lăbuța în aer și declar solemn:

„Eu, Pufuleț, pe parcursul anului 2012 am învățat următoarele:

a) că e bine să fii pisică

b) că e bine să ai casa ta și să încerci pe cât se poate să nu încerci să-ți mărești orizonturile ceea ce mă duce la punctul 

c) că NU e bine să fii neascultătoare (Îmi place să mă plimb pe holul blocului, cum intră careva în casă, hop și eu să ies, cum vrea vreunul să iasă, eu imediat înțeleg că persoana vrea să mă ducă la plimbare și, că să vadă ce pisică deșteaptă sunt și cum i-am citit gândurile, m-am și cățărat pe ușă ca să nu-mi scape ocazia. Doar că astăzi când am prins ușa deschisă și am pornit la plimbare pe hol, în timp ce admiram agale fiecare ușă de pe palier, au apărut niște copii nu știu de unde, cum m-au văzut au început să alerge ca la maraton, iar eu m-am speriat atât de tare că era să sar de pe casa scărilor, noroc că a venit Flavia după mine și m-a scăpat și da, mereu nu sunt cuminte și n-o ascult, mereu vreau să evadez și ați văzut ce pățesc...

 

 

d) că e bine să fii frumoasă :) - vă amintiți că mereu mi se spune așa și mereu scap din încurcătură când fac vreo trăznaie”.

Și datorită punctului d) am primit o grămadă de cadouri în 2012. Ia vedeți aici și să știți că sunt toate ale mele. Bradul cât era el de mare și parcă nu reușea să cuprindă toate cadourile sub crengile sale. Nici n-a fost loc destul în poză să intre toate cadourile. Mi se pare că o punguță nici nu se vede... Ei, lasă că vă povestesc cu lux de amănunte data viitoare.

Vedeți ce bine îmi șade între cadouri? Mai-mai că-mi venea să sar iar sub brad și să iau poziția de "cadou universal" cum am făcut anul trecut :D

Și acum, că am pus lucrurile în ordine și că v-am împărtășit din experiența mea de viață, să trecem și la lista de dorințe pentru 2013!

 

Anul acesta îmi doresc să fiu iubită în continuare, să pot să fac tot

ce vreau ca și până acum, să primesc multe cadouri de ziua mea de

naștere (care pentru cine nu știe s-a stabilit să se sărbătorescă odată cu ziua de naștere a Flaviei), de zilele lor de naștere (a lui Teo, respectiv a Flaviei), de orice fel de zile, doar cadouri să fie și cea mai arzătoare dorință a mea pe 2013 este să devin mămică. Mi-a cam venit vremea, timpul a tot trecut, n-am avut nici o idilă, deși am cunoscut un motănel la un moment dat, o să vă povestesc altă dată despre asta și cum s-a încheiat episodul, și cam e momentul să intru și eu în rândul lumii. Altele la vârsta mea...au deja câte 5-6, e drept că eu mi-am păstrat silueta de fotomodel, dar deh, vine un timp când oricărei femei civilizate îi stă bine la casa ei! Adică măritată, cu bărbat și copii și toate cele. Gata cu brambureala! Promit că în 2013 mă fac fată cuminte și nu mai fug de acasă, ba chiar o să dau anunț la ziar și o să-mi găsesc un motănel pe cinste. Chiar așa, care aveți cunoștinte, poate îmi faceți și mie lipeala cu un domn înalt, educat (nu accept tomberonezi!), stilat și care să spele și vasele și să fie dispus să ducă și copiii la grădiniță. Dacă mi-l găsiți pe Don Juan ăsta, al meu e! Zău că aș fi o mămică pe cinste, ziceți de nu! Am și început să exersez :) Priviți ce bine ne stă!

 

În 2013 vă doresc multă sănătate, dragele mele, să fiți vesele, să fiți iubite, să vi se îndeplinească toate dorințele și „La mulți ani!”
 

 

by Pufuleț