De Revelion

Hmmm, au trecut și sărbătorile, am intrat în noul an mai buni, mai curați, mai întreprinzători, mai ambițioși, mai frumoși, mai promițători, mai...aaajunge! Nu-i nimic adevărat din toate astea, e drept că lista de dorințe pentru 2013 e lungă și vreau multe lucruri anul ăsta, dar de schimbat...să fim serioși, dacă chiar m-aș schimba atât de mult, nu v-aș mai plăcea atât de tare! Corect? Să fim realiști, deci. Eu vreau să rămân tot Pufuleț, alintată și răsfățată, să mi se aducă totul pe tavă și să fac numai ce vreau eu.

De sărbători a fost sublim, m-am distrat foarte tare, exact cum îmi place mie. Și vouă v-ar plăcea, ia să încercați! Am sărbătorit trecerea dintre ani în familie, priviți: 

Și acum să facem o retrospectivă a sărbătorilor că pentru asta ne aflăm aici.

De Crăciun am sărbătorit bine și vârtos, n-am iertat nici o oală cu sarmale, nici o fripturică, nici o colindiță, nimic. De Revelion nu mi-a scăpat nici un păhărel cu vin, nici o bucățică de prăjitură, nici o artifică și nici un colindător. Pentru că am fost extrem de cuminte pe tot parcursul anului, am mai primit un cadou inedit. Un șoricel! Daaa, ne-am jucat și ne-am tot jucat de i-a sărit apa-n cap Micului Alb, da, așa i-am pus numele. Trebuie să avem cu toții câte un nume, cel puțin ,ca să fim pe fază și s-o luăm din loc atunci când ne auzim strigați.

Eu așa fac! Și am mai multe nume, în funcție de starea de spirit a Flaviei și în funcție de pseudonimul, micro sau macronimul cu care mă „alintă”, știu dacă s-o iau la sănătoasa, dacă să mă ascund sub pat și să devin mută pentru circa 20 de minute – asta înseamnă că am încurcat-o grav și că e groasă – așa că mă refugiez sub pat cu viteza luminii și stau acolo, la adăpost până trece taifunul, dacă mă strigă scurt și apăsat, însemnează că am cam comis-o, dar nu-i chiar atât de grav. Pot să mă opresc din activitate, să mă fac că mă plimb aiurea-n tramvai și să revin cu și mai multă înverșunare dupa maxim 3 minute :)

Dacă mă strigă ușurel, e de bine, pot să-i dau înainte cu indiferent ce fac, că e de bine. Se uită urât la mine fiindcă i-e lene să se ridice de unde stă să vină să mă caftească sau să se întrerupă din ce face (o fi mai interesant ce face ea acolo decât trăznăile mele?!) Iar dacă eu țin cu tot dinadinsul să mă bage în seamă atunci, nu e cale de întors, trebuie să-i dau înainte până ce vine să ne jucăm cum vreau eu!

Ăăăă da, de la nume plecaserăm și de la Micul Alb...Îmi place așa de mult să vorbesc că uit să mă mai opresc! Pisicile-astea! Și tot în noaptea de Revelion nu m-am putut abține, pur și simplu nu am fost de acord cu trecerea în noul an fără a testa bradul în prealabil, așa că – ați ghicit – am sărit în el, am și dovezi!

De asemenea, pe lângă colinde cântate, am servit și colinde dansate! Am aruncat cu artificii afară (alții au aruncat cu sticle, televizoare, gresie, lenjerie intimă, cârnți la țiplă – da, nu vă mint, sunt în copacul din spatele blocului, deh! nu toți înțelegem să sărbătorim la fel), am băut șampanie, ne-am făcut poze și urări de bine, s-au făcut promisiuni (eu am promis că nu mai mănânc flori, dar nu cred că o să mă pot ține de cuvânt), ne-am mieunat cu rudele la telefon până ce au căzut rețelele și a trebuit s-o luăm de la capăt cu mieunatul Plugușorului că nu mai știam cât mieunasem și cât nu, apoi am început cu Sorcova-vesela, s-a tăiat tortul, s-au aprins artificiile pe tort, ne-am pus dorințe și uite-așa a trecut noaptea cea dintre ani și ne-am retras la „Doamna și vagabondul”, la care eu...am adormit :)

Și dacă nu știți cum să scăpați de kilogramele acumulate de sărbători, vă recomand „dansul de Revelion”, la mine a mers!

by Pufuleț

Cum am petrecut Crăciunul

Haaa! În stil mare, pisicesc! În primul și-n primul rând trebuie să spun că s-a gătit intens zilele astea, așa că nu se poate spune că n-aș avea ce mânca. Ba dimpotrivă, e la mâncare că mă gândeam cum ar fi să-mi invit suratele din spatele blocului să tragem un chiolhan! Chiolhan-ciolan sună bine, vorbesc în rime deja.

Păi da, că doar nu în fiecare zi e Crăciunul și se simte până și la mine, am chefuit și eu un pic că doar așa îmi stă bine, am dat pe gât și eu un păhărel de nu-știu-ce, am chiuit, am colindat (prin casă că doar nu prin lumea largă), chef în toată regula ce să mai zic! Toată lumea a sărbătorit în stil mare. Așa e cu sărbătorile astea, ne distrăm, cântăm, dansăm. Eu am dansat cel mai mult, mai ales în jurul bradului și nici n-am fost singură. Acum am cu cine să mă joc, dar numai când vreau eu. Miaau-miaauuu!
 

 

Dar mai bine să vă spun ce am gătit. Cum vă spuneam, am făcut sărmăluțe, fripturici, prăjuturele, plăcințici cu dovleac, brioșe cu ciocolată, cremșnit fraged – o bunătate – alături de care s-au servit aperitive și băuturi sofisticate, toate de nota 20 (luați aminte la mine că eu le-am gustat pe toate). Toate bune, toate multe, din belșug nu așa! Și am mâncat ș-am tot mâncat, ba o sărmăluță, ba o bucățică de friptură, ba un pic de iaurțel și cremă din prăjitură, hai și pe-aia, hai și pe-aialaltă că nu mă mai puteam ridica din pat. Acum trebuie să-mi fac de lucru cu "Pisicuța năzdrăvană", prietena mea cea nouă, să-mi fac exercițiile să mă țin în formă că altfel...doar vreau să particip la Miss în 2013 și ce-am să fac?! Trebuie să dau jos kilogramele acumulate să fiu în formă maximă, nu de alta, dar voi mai petrece și de Revelion.

Frumos Crăciun! Frumos ca-n povești, zău așa. M-am distrat și mă tot distrez în continuare de nu-mi vine să cred. Partea cea mai haioasă a fost cu gătitul, mi-a plăcut la nebunie să alerg pe masă și pe sub masă, să sar prin toate farfuriile și printre toate oalele și ulcele pline cu diferite ingrediente. Mă mai alergau de la bucătărie în cameră și invers, mai dădeam cu ceva jos, mai spărgeam ceva, mai țipa careva la mine să mă dau jos din castronul cu carne sau să ies din mașina de spălat, dar per ansamblu a fost excelent pentru că toate au ieșit atât de bune că-ți vine să te lingi pe degete sau pe lăbuțe în cazul meu, dar cu toată alergătura și agitația, ne-am distraaat, nici n-am cuvinte. Și plus am fost atât de scumpă că mi-au iertat toate năzbâtiile, ce cadou poate fi mai frumos? Cine nu și-ar dori un asemenea cadou? Hai, recunoașteți, știu că sunt o scumpete, numai bună de ținut la casa omului. E drept că mai fac și prostioare, dar sunt de o drăgălășenie rară. Eu știu asta și tocmai pentru asta profit și-mi fac de cap. Flavia tot timpul îmi spune "Norocul tău că eșt frumoasă!" Eeh, ce să spun! Și dacă n-aș fi ce? M-ar da afară din casă?! Nu prea cred! Dar parcă tot e mai bine că sunt o frumusețe rară să știu sigur că mi se permite orice. Ziceți că nu-i așa!

Și împodobitul bradului a fost nemaipomenit și ce-a ieșit la final, o minunăție nu altceva! Atât de frumost rezultatul că m-am abținut să sar în el, dar măcar tot i-am ronțăit niște crenguțe, nu m-am lăsat :) Sunt fooarte fericită și încântată, pe drept cuvânt se spune că nimic nu concurează cu sărbătorile petrecute în familie, daaa, nimic mai adevărat!

Așa mi-am petrecut eu Crăciunul și încă mai petrec! Că tot nu pot să-mi iau mintea de la cadou, ia ziceți, nu-i așa că semănăm?

 

 

 

 

                                                                                                                 by Pufuleț

 

Casă, dulce casă

Bârrrrr! Frig, foarte frig!

Ați văzut ce e afară? E frig de crapă pietrele și ninge, ninge ca-n povești. E frumos, nu zic nu, dar parcă e frumos doar să privești pe geam de la căldurică. Pe vremea asta, nici un câine nu-ți vine să dai afară din casă, dar o pisică! Ce bine că am căsuță mea, caldă și primitoare, unde pot să fac ce vreau eu și nu mă dă nimeni afară. Daaaaa, ce biiine!

Pe o vreme ca asta nu-mi vine să mai ies în plimbări. Am fost eu în multe expediții și am trecut prin multe aventuri, dar acum, cel mai inteligent lucru de făcut din partea unei ființe micuțe așa ca mine, este să stea cumințică la adăpost. Nu e vreme de plimbat acum! Vă spun, e mult mai bine în casă decât afară!

Mă uit la prietenii mei, guguștiucii, cum stau săracii în cuibul lor, zgbriguliți și înfometați. Ce viață mai e și asta. Mă uit la ei în fiecare zi, de pe geam. Stau cocoțată pe pervaz și le urmăresc toate mișcările. Ne știm de când eram mici, doar am crescut împreună. Eu eram mică, puii lor erau mici. Am crescut eu și m-am experimentat în ale evadării, au crescut și puii lor și au venit alții. E drept, recunosc că nu de puține ori îî urmăream de pe geam lingându-mă pofticioasă pe mustăți, dar acum mi-e milă de ei. Săracii, stau acolo în copac, înghețați și necăjiți, nu au nici o bucurie pe vremea asta infernală. Ce sărbători or să aibă ei, cum or să petreacă înghețați și necăjiți, credeți că le mai arde? I-aș invita pe la mine, la o ceașcă de vin fiert sau o cacao cu lapte, ceva călduț acolo să li se mai dezmorțească și lor lăbuțele și aripioarele și poate ne-am spune povestioare la gura sobei. Ce vis draguuuț! Aaa, nuu, sobă nu, că n-avem, dar i-aș lăsa pe ei să stea pe calorifer să-și usuce penele. Zău că i-aș lăsa! Nu-s chiar așa de oportunistă cum mă crede lumea!

Și amicii mei cățeii, săracii! Frig, domnule, frig! Ce aleargă și ei dintr-o parte în alta a orașului să prindă o bucățică de mâncare, să nu se culce cu stomacul gol, să-și pună sângele în mișcare și să li se încălzească sufletul, că bietele lăbuțe nici nu și le mai simt. Bieții de ei! Și bietele mame, care aleargă disperate de la un trecător la altul și de la o curte la altă să primească un colțișor de ce-o fi să-l ducă puilor lor să nu moară de foame și mai ales de frig peste noapte...

E bine de mine că am casă. Sunt o răsfățată! Fac tot ce vreau, am de toate, nu-mi lipsește nimic, am locul meu de unde nu mă deranjează nimeni. De fapt locul meu este peste tot, prin toată casă, stau pe unde vreau, fac ce vreau! E cald și bine, până nu se încălzește afară nu mai plec nicăieri. Stau toată ziua și dorm, doar mai schimb locul ca să nu mă plictisesc. Mă mut din vârful patului pe calorifer, apoi merg să iau o gustărica, apoi un pic prin bucătărie, arunc un ochi pe geam, mă îngrozesc când văd perdeaua de fulgi, mai fac câteva exhibiții pe masă, Flavia mă mai aleargă un pic (suntem colocatare, împarțim același apartament, ea are grijă de mine), mai fac câte o trăznaie, mă refugiez sub pat de urgență (asta am făcut aseară, i-am rupt ardeiașul, dar jur că n-am vrut!), îmi mai las părul pe covor și tot așa. Nu mă plictisesc, activitatea principală e să dorm aproape toată ziua. Când se deschide geamul nici nu mă mai agit. Oricum e prea frig, mustățile mele simt temperatura aerului din cameră, chit că geamul se deschide la bucătărie, dar nu mă mai tentează. Nu acum. Aștept să vină vremea frumoasă să plec la plimbare.

Acum ne pregătim de Crăciun, mai e un pic și abia aștept. O să fiu cuminte, promiiit!

Poate primesc și eu ceva!


by Pufuleț