Ne pregătim de Crăciun!

„Moș Crăciun cu plete dalbe,

A sosit de prin nămeți,

Și aduce daruri multe,

Toate darurile la Pufuleț! Toate darurile la Pufuleț!”

Alooo, da-ți-vă jos din pat că e seara de Ajun și avem treabă!

Sau...poate preferați alt colind:

„Am plecat să colindăm, domn-domn să-nălțăm,

Când boierii nu-s acasă, domn-domn să-nălțăm,

Când boierii nu-s acasă, domn-domn să-nălțăm!” Hai să vă las cu o colindă mică să intrați în spiritul Crăciunului :)

 

 Daaa, vine Crăciunul, oameni buni! Mai e puțin și ne bate la ușă. 
E seara de Ajun, se împodobesc brazii, se coc prăjituri, ce poate fi mai frumos?! Se aud colinde de peste tot, de afară, din casă, de la vecini, mai cântăm și noi și nici nu mai știi care cântă de la televizor și care de la noi din casă. Toată lumea cântă „Colindeee, colindee!”, dar nici nu mai contează care are ureche muzicală și care nu, important e că este o atmosferă genereală de sărbătoare și ne simțim bine. Vin colindătorii, ne bat la ușă, ne cântă ceva, ne urează una-alta, noi îi servim cu ce avem prin casă, se bea, se mănânca, se împart cadouri, toată lumea se distrează și mie-mi place! Nu în fiecare zi e Crăciunul! Chiar așa, voi ce vă doriți de Crăciun anul acesta?

 

  Și pentru că ne tot pregătim de săptămâna trecută, a început să se și simtă! Toată casă e plină de fel și fel de mirosuri și arome. Se gătește la nivel mare, s-au făcut prăjituri și prăjiturelele, de toate formele și mărimile și pentru toate gusturile. Ieri am gătit sărmăluțe, zic „am gătit” pentru că am participat și eu la venirea lor pe lume. Ce, nu știați?! Sunt o pisică gospodină și tare, tare talentată, stau în bucătărie cu Flavia și gatesc cât e ziulica de mare. Mă cocoț în vârful mesei și dau indicații de acolo, eu, Pufuleț sunt bucătarul șef. Da, sărmăluțele astea eu le-am gătit, nu prea înțeleg de ce li se spune „sărmăluțe” din moment ce sunt ditamai sarmalele. Reușești să dovedești una, om te-ai făcut, nu-ți mai trebuie mâncare pâna a doua zi, așa sunt de mari! Bine, mă rog, nu om, pisic! Dar acum, de sărbători am aflat că orice fel de discrepanțe care pe parcursul anului se taxează grav, în perioada asta se trec cu vederea. Păi da, se fac reduceri semnificative la fel și fel de articole, îți poți cumpăra diferite lucrușoare de care în timpul anului nu te puteai apropia, la prețuri mult mai mici. Sau unii oameni care nu au decât ură pentru semenii lor, acum uită de toate treburile astea și instantaneu devin mai buni, își fac urări de

bine între ei și familiilor lor și-și dăruiesc cadouri. Nu mă credeți? Aruncați un ochi prin presa scrisă sau mai uitați-vă pe la televizor. Sau, alt exemplu și mai exemplificator, Flavia i-a promis lui Teo al ei că nu-l mai ceartă până la sfârșitul anului, ăsta da cadou de
Crăciun! Vă spun eu, s-a scos!

Miaaaau, mai e puțin, foarte puțin, puțin de tot! Noi am făcut deja
bradul, l-am aranjat bine de tot , l-am împodobit cu fel de fel de globulețe, i-am pus instalație cântătoare și e gata de primit cadouri. Vă arăt poze cu bradul data viitoare (poate o să fie și cadoul meu pe sub el...), acum ar cam trebuie să mă pregătesc de somnic. Mi s-a spus că așa fac pisicuțele cuminți, nu au voie să stea treze, trebuie să meargă la culcare că altfel... nu mai primesc cadouri! Oooof...

 

Dar mai e puțin și vine Moșul și abia aștept să-mi primesc cadoul. Și ca să vadă Moș Crăciun că am fost fetiță cuminte și că-mi merit cadoul, cu ceva ajutor de la amicul meu Teo (el a scris versurile), am pregătit și o poezioară:

„Somnoroase mustăcioare,

Pe la pisuț se adună,

Se ascund pe botic,

Noapte bună!”

by Pufuleț

Casă, dulce casă

Bârrrrr! Frig, foarte frig!

Ați văzut ce e afară? E frig de crapă pietrele și ninge, ninge ca-n povești. E frumos, nu zic nu, dar parcă e frumos doar să privești pe geam de la căldurică. Pe vremea asta, nici un câine nu-ți vine să dai afară din casă, dar o pisică! Ce bine că am căsuță mea, caldă și primitoare, unde pot să fac ce vreau eu și nu mă dă nimeni afară. Daaaaa, ce biiine!

Pe o vreme ca asta nu-mi vine să mai ies în plimbări. Am fost eu în multe expediții și am trecut prin multe aventuri, dar acum, cel mai inteligent lucru de făcut din partea unei ființe micuțe așa ca mine, este să stea cumințică la adăpost. Nu e vreme de plimbat acum! Vă spun, e mult mai bine în casă decât afară!

Mă uit la prietenii mei, guguștiucii, cum stau săracii în cuibul lor, zgbriguliți și înfometați. Ce viață mai e și asta. Mă uit la ei în fiecare zi, de pe geam. Stau cocoțată pe pervaz și le urmăresc toate mișcările. Ne știm de când eram mici, doar am crescut împreună. Eu eram mică, puii lor erau mici. Am crescut eu și m-am experimentat în ale evadării, au crescut și puii lor și au venit alții. E drept, recunosc că nu de puține ori îî urmăream de pe geam lingându-mă pofticioasă pe mustăți, dar acum mi-e milă de ei. Săracii, stau acolo în copac, înghețați și necăjiți, nu au nici o bucurie pe vremea asta infernală. Ce sărbători or să aibă ei, cum or să petreacă înghețați și necăjiți, credeți că le mai arde? I-aș invita pe la mine, la o ceașcă de vin fiert sau o cacao cu lapte, ceva călduț acolo să li se mai dezmorțească și lor lăbuțele și aripioarele și poate ne-am spune povestioare la gura sobei. Ce vis draguuuț! Aaa, nuu, sobă nu, că n-avem, dar i-aș lăsa pe ei să stea pe calorifer să-și usuce penele. Zău că i-aș lăsa! Nu-s chiar așa de oportunistă cum mă crede lumea!

Și amicii mei cățeii, săracii! Frig, domnule, frig! Ce aleargă și ei dintr-o parte în alta a orașului să prindă o bucățică de mâncare, să nu se culce cu stomacul gol, să-și pună sângele în mișcare și să li se încălzească sufletul, că bietele lăbuțe nici nu și le mai simt. Bieții de ei! Și bietele mame, care aleargă disperate de la un trecător la altul și de la o curte la altă să primească un colțișor de ce-o fi să-l ducă puilor lor să nu moară de foame și mai ales de frig peste noapte...

E bine de mine că am casă. Sunt o răsfățată! Fac tot ce vreau, am de toate, nu-mi lipsește nimic, am locul meu de unde nu mă deranjează nimeni. De fapt locul meu este peste tot, prin toată casă, stau pe unde vreau, fac ce vreau! E cald și bine, până nu se încălzește afară nu mai plec nicăieri. Stau toată ziua și dorm, doar mai schimb locul ca să nu mă plictisesc. Mă mut din vârful patului pe calorifer, apoi merg să iau o gustărica, apoi un pic prin bucătărie, arunc un ochi pe geam, mă îngrozesc când văd perdeaua de fulgi, mai fac câteva exhibiții pe masă, Flavia mă mai aleargă un pic (suntem colocatare, împarțim același apartament, ea are grijă de mine), mai fac câte o trăznaie, mă refugiez sub pat de urgență (asta am făcut aseară, i-am rupt ardeiașul, dar jur că n-am vrut!), îmi mai las părul pe covor și tot așa. Nu mă plictisesc, activitatea principală e să dorm aproape toată ziua. Când se deschide geamul nici nu mă mai agit. Oricum e prea frig, mustățile mele simt temperatura aerului din cameră, chit că geamul se deschide la bucătărie, dar nu mă mai tentează. Nu acum. Aștept să vină vremea frumoasă să plec la plimbare.

Acum ne pregătim de Crăciun, mai e un pic și abia aștept. O să fiu cuminte, promiiit!

Poate primesc și eu ceva!


by Pufuleț