Ne pregătim de Crăciun!

„Moș Crăciun cu plete dalbe,

A sosit de prin nămeți,

Și aduce daruri multe,

Toate darurile la Pufuleț! Toate darurile la Pufuleț!”

Alooo, da-ți-vă jos din pat că e seara de Ajun și avem treabă!

Sau...poate preferați alt colind:

„Am plecat să colindăm, domn-domn să-nălțăm,

Când boierii nu-s acasă, domn-domn să-nălțăm,

Când boierii nu-s acasă, domn-domn să-nălțăm!” Hai să vă las cu o colindă mică să intrați în spiritul Crăciunului :)

 

 Daaa, vine Crăciunul, oameni buni! Mai e puțin și ne bate la ușă. 
E seara de Ajun, se împodobesc brazii, se coc prăjituri, ce poate fi mai frumos?! Se aud colinde de peste tot, de afară, din casă, de la vecini, mai cântăm și noi și nici nu mai știi care cântă de la televizor și care de la noi din casă. Toată lumea cântă „Colindeee, colindee!”, dar nici nu mai contează care are ureche muzicală și care nu, important e că este o atmosferă genereală de sărbătoare și ne simțim bine. Vin colindătorii, ne bat la ușă, ne cântă ceva, ne urează una-alta, noi îi servim cu ce avem prin casă, se bea, se mănânca, se împart cadouri, toată lumea se distrează și mie-mi place! Nu în fiecare zi e Crăciunul! Chiar așa, voi ce vă doriți de Crăciun anul acesta?

 

  Și pentru că ne tot pregătim de săptămâna trecută, a început să se și simtă! Toată casă e plină de fel și fel de mirosuri și arome. Se gătește la nivel mare, s-au făcut prăjituri și prăjiturelele, de toate formele și mărimile și pentru toate gusturile. Ieri am gătit sărmăluțe, zic „am gătit” pentru că am participat și eu la venirea lor pe lume. Ce, nu știați?! Sunt o pisică gospodină și tare, tare talentată, stau în bucătărie cu Flavia și gatesc cât e ziulica de mare. Mă cocoț în vârful mesei și dau indicații de acolo, eu, Pufuleț sunt bucătarul șef. Da, sărmăluțele astea eu le-am gătit, nu prea înțeleg de ce li se spune „sărmăluțe” din moment ce sunt ditamai sarmalele. Reușești să dovedești una, om te-ai făcut, nu-ți mai trebuie mâncare pâna a doua zi, așa sunt de mari! Bine, mă rog, nu om, pisic! Dar acum, de sărbători am aflat că orice fel de discrepanțe care pe parcursul anului se taxează grav, în perioada asta se trec cu vederea. Păi da, se fac reduceri semnificative la fel și fel de articole, îți poți cumpăra diferite lucrușoare de care în timpul anului nu te puteai apropia, la prețuri mult mai mici. Sau unii oameni care nu au decât ură pentru semenii lor, acum uită de toate treburile astea și instantaneu devin mai buni, își fac urări de

bine între ei și familiilor lor și-și dăruiesc cadouri. Nu mă credeți? Aruncați un ochi prin presa scrisă sau mai uitați-vă pe la televizor. Sau, alt exemplu și mai exemplificator, Flavia i-a promis lui Teo al ei că nu-l mai ceartă până la sfârșitul anului, ăsta da cadou de
Crăciun! Vă spun eu, s-a scos!

Miaaaau, mai e puțin, foarte puțin, puțin de tot! Noi am făcut deja
bradul, l-am aranjat bine de tot , l-am împodobit cu fel de fel de globulețe, i-am pus instalație cântătoare și e gata de primit cadouri. Vă arăt poze cu bradul data viitoare (poate o să fie și cadoul meu pe sub el...), acum ar cam trebuie să mă pregătesc de somnic. Mi s-a spus că așa fac pisicuțele cuminți, nu au voie să stea treze, trebuie să meargă la culcare că altfel... nu mai primesc cadouri! Oooof...

 

Dar mai e puțin și vine Moșul și abia aștept să-mi primesc cadoul. Și ca să vadă Moș Crăciun că am fost fetiță cuminte și că-mi merit cadoul, cu ceva ajutor de la amicul meu Teo (el a scris versurile), am pregătit și o poezioară:

„Somnoroase mustăcioare,

Pe la pisuț se adună,

Se ascund pe botic,

Noapte bună!”

by Pufuleț

Cine bate la ușă, Apocalipsa sau colindătorii?

Uite că a venit si ziua apocaliptică, ziua Apocalipsei prezisă de toată lumea. Atâta au prezis-o toți că nu știai ce să mai crezi, unii ziceau într-un fel, alții în alt fel, ba că vine se auzeau niște voci din lumea largă, ba că nu vine, spuneau prezicătorii ei. Acum ce să mai cred și eu...mai ales un animăluț mic așa ca mine, vă dați seama că m-am speriat în ultimul hal și, logic! m-am rulefugiat sub pat. Patul este ascunzătoarea ideală pentru mine, indiferent de ce cataclsime au loc prin casă, fuga sub pat; nu contează ce se întâmplă pe afară sau ce zgomote vin de pe hol, repede sub pat; chiar și când mă joc singură prin casă (da, mă mai joc și singură uneori!) și mi se năzare ceva, alerg disperată și în fuga mare, patuuuul! Mai bine zis „sub-patul” a devenit a doua forma de existență pentru mine sau, mai nou, că acum trebuie să vorbim în termeni apocaliptici, a doua formă de subzistență.

Parcă mă și văd jucând rolul principal din Terminator 1,2 sau 3, n-are importanță, toate merg după același scenariu etern (mie tare mi-a mai plăcut filmul ăla, mă uitam cu ochii mei mari albaștri aproape să-mi iasă din orbite și cu suflețelul la guriță, Flavia, prietena mea, a și plâns când Terminatorul bun și-a dat obștescul în Terminator 2 parcă) și da, spuneam parcă mă și vă interpretând de zor rolul principal. Adică să nu mai fie Schwarzenegger mare și tare acolo să facă legea și să salveze lumea, să fac eu toate astea. Eu, Pufuleț, cu nervii și mustățile mele de fier, eu, Pufuleț cea neînfricată să spulber tot ce mișcă, să salvez omenirirea, pisicimea și Universul de la pieire. Să fiu erou național și internațional, eroina supremă, să mă războiesc cu Skynet, în cazul de față Apolcalipsa în cap și-n picioare!

Zău așa, Apolcalipsa asta a devenit un personaj. Nu ne mai temem de sfârșitul lumii, nu ne mai e frică că o s-o „mierlim” cum ar zice unii, nu ne mai grăbim să ne cărăm casa în spinare și s-o luăm la sănătoasa într-o lume mai bună. Acum așteptăm să vină Apolcalipsa de parcă Apolcalipsa asta ar fi cineva, vreun personaj celebru pe care ar trebui să-l întâmpinăm cu sufletul la gură, cu pâine și cu sare.

Nu mă înțelegeți greșit, nu spun că n-o fi și niște adevăr prin scrierile alea mayașe sau că savanții n-or avea și ei dreptatea lor sau că lumea astea minunată în care trăim cu toții zi de zi nu s-o îndrepta și ea către un final al ei...însă pâna atunci, eu cu sufletul meu micuț și nevinovat de pisică, zic că mai e mult. Voi oamenii prea vă speriați din orice și prea acordați mai multă atenție decât trebuie unor aspecte comerciale (da! am auzit cuvântul ăsta, imi place!), mai e un pic și vine Crăciunul și eu abia aștept! Toți ne pregătim pentru Crăciun pe-aici, Flavia e cu gătitul și cu florile ei și are grijă de mine să am tot ce-mi trebuie, Teo ne cumpără cadouri (Teo e prietenul Flaviei care în curând va veni să stea cu noi, l-am adoptat și pe el că e simpatic), iar eu dorm cât e ziulica de lungă, mă joc ș altă treabă n-am. Astea sunt lucrurile care au cu adevărat importanță, în curând vin colindătorii, abia aștept să-mi cânte la ușă și să mă frec pe lângă picioarele lor, să împodobim bradul, să sar pe lângă el și în el, să mă joc cu globurile și să-mi primesc și eu cadourile și urările de bine ca în fiecare an.

 

La mine-n căsuță e cald și bine, e un paradis pisicesc unde toate sunt bune și frumoase și la locul lor, aici nu mi se poate întâmpla nimic!

Nu, sfârșitul lumii nu-i aici! Apocalipsa nu vine azi!


by Pufuleț