Am revenit pe marile ecrane!

-Gata, m-am intors! Dar ce credeati?! Am lipsit cam mult ce-i drept, dar acum am ajuns din nou acasa. Nu, n-am fost plecata in concediu asa cum credeati. Tocmai m-am intors de la veterinar. M-am intors cam sifonata ce-i drept...
-Ce-am facut acolo? Aa, nuuu, n-am fost in vizita. M-au cazat acolo pentru cateva zile bune. Nici n-am dormit acasa vreo saptamana.
-Pai, nici nu stiti ce-am patit. Dar mai bine sa nu va spun, sa nu vi se faca rau de la inima!
...................................................................................................................................................................
-Bine, hai ca va spun! E drept ca in ultima vreme am fost ocupata cu una si cu alta, am ajutat-o pe Flavia cu blogul ei cel nou. Am pus si eu osciorul la munca si da-i gateli, da-i retete ca doar deh! Trebuia sa si le puna pe blog. Acum a mai venit si toamna, multe de cumparat, multe de gatit, multe de mancat. Stiti cum e! Ei bine, si dupa atata agitatie am vrut si eu intr-o seara sa ma delectez putin cu niste fluturi care-mi faceau cu ochiul de pe geam.

Am profitat de ocazie ca eram singura acasa, Flavia plecase intr-o vizita in provincie pentru cateva zile, iar dusmanul meu de clasa, Teo era si el plecat prin vizite aici prin cartier. Si cum m-am vazut eu singurica si de capul meu si cum fluturii aia ma tachinau, am vrut sa le arat eu lor si sa sar afara pe geamul intredeschis la ei.
Doar ca nu stiu cum s-a intamplat ca mi s-a prins piciorul in geam si asa am urlat si asa m-am zbatut ca numai dezastre am provocat si de eliberat nu m-am eliberat. Am dat cu toate ghivecele de flori jos de pe pervaz, am reusit performanta sa ma intind atat de tare catre aragaz si sa dau drumul la gaze, am dat cu toate si cu tot ce se putea jos de pe masa. Fluturii s-au dus in treaba lor, insa eu n-am mai reusit sa ma eliberez din geam - m-am mai si gazat cat am stat acolo atarnata. Mda eu si evreii de la Auschwitz, halal comparatie...
M-am zbatut din toate rasputerile, ba chiar am incercat sa rod geamul cu dintii pana ce mi i-am tocit aproape de tot. Au ramas dovezile bine incrustate in rama geamului. Atata m-am zbatut si m-am agitat sa ies de acolo ca mi-am provocat si o hemoragie interna de draci. Si fiindca gazul tot imi falfaia pe la mustati si geamul dracului nu-mi mai lasa piciorul din stransoare, am trecut la masuri extreme! Am incercat sa-mi rod singura piciorul, dar nici asta n-a functionat. M-am ales doar cu niste gauri de toata frumusetea - de la dintii tociti pesemne mi s-o fi tras.
M-am luptat asa vreo cateva ore bune pana a venit amicul Teo...Noroc ca nu am sarit in aer cand a aprins lumina. Ma rugam la toti dumnezeii cand a intrat in casa sa nu-si aprinda vreo tigara ca stiu ca are obiceiul asta, nu poate sa fumeze pe drum, ne afuma si in casa. Eram sleita de puteri cand a intrat in casa. Idiotii mei de copii in loc sa ma ajute sa ma eliberez din geam, stateau si se uitau ca la un OZN picat din luna.
I-a luat cam mult lui Teo sa ajunga in bucatarie si sa ma vada. L-am injurat de vreo cateva ori in gand. Cand in sfarsit a venit, abia am ingaimat un "miau" anemic. In loc sa sara sa ma scoata de acolo, a inceput si el sa se agite prin bucatarie si sa caute suspecti.

Abia mi-a scos piciorusul de acolo, eu am incercat sa ma refugiez sub pat, dar nu mi-a iesit. In urmatoarele 5 minute deja eram in drum spre veterinar, iar eu urlam de mama focului in linistea aceea de dupa 10 seara. M-au bagat direct la Urgente, aparate, chestii si terapie intensiva.
A doua zi cum-necum a aparut si Flavia. N-am avut putere decat sa-mi misc mustatile in intampinarea ei. M-au tinut la terapie cu oxigen vreo 2 zile, injectii peste injectii, analize, tratamente, radiografii, plimbari prin tot orasul de la o clinica la alta... Nu vreti sa stiti.

Dupa o saptamana mi-au dat voie sa merg sa dorm acasa noaptea, ma duceau dimineata la cabinet si seara ma luau inapoi acasa. Iarasi injectii, analize si investigatii.
Bucuria mare a venit atunci cand mi s-a spus ca pot sa merg de tot acasa.Acasa la mine va dati seama?! Ma bucuram nespus sa-mi vad propria casa, dar nu prea ma puteam manifesta. Vreo doua saptamani am zacut si pe acasa, nu mancam, tuseam fiindca nu puteam sa respir, abia ma taram pana la baie si etc
Pe ai mei copii nici n-aveam ochi sa-i vad.... Am cam luat o pauza de la toate activitatile mele. Insa acum mi-am revenit, mi s-a videcat si piciorusul, pot sa alerg iarasi, sa fiu sprintena si sa fac plaja pe sifonier. Mi s-a vindecat si gatul, pot respira normal si ghici ce?! Acum am si pofta de mancare, mananc toata ziua. Cum vine careva prin bucatarie cum hop si eu si cer de mancare. Si am si chef de joaca si de pupat si de mangaiat si de socializat si de tors si de tot ce-nseamna sa fiu Pufulet.

Acum sunt toate bune si frumoase, doar ca din cand in cand, taman cand mi-e lumea mai draga, ma mai trezeste din visare cate o urlatura: "-Pufulet, fi-ti-ar sa-ti fie! Ne-ai bagat la cheltuieli de 15 milioane!!!"

by Pufulet

La multi ani, Pufuleț!

„La multi ani” mie caci astazi este ziua mea, implinesc 5 ani si toata lumea ma felicita si ma sarbatoreste. Acum ma aflu la o petrecere mare data in cinstea mea de cei doi ai casei, Flavia si Teo, de copiii mei cei nazdravani si de prietenii mei. Sunt inconjurata de toti cei dragi cu flori, cadouri si urari de bine. La petrecere sunt prezenti toti prietenii mei cu mic, cu mare. Invitatii au venit pe rand dupa cum se poate observa si din poza si le-am aratat tortul ca nu mai aveau rabdare si i-am convins sa stea frumos la poza.

Mai tarziu s-au adunat toti: a venit Ratusca-cea-vorbareata, Broasca mea cantatoare, nu putea lipsi nici Rozica-pisica, Puii de prepelita si Gaina de aur, Iepurasul de paste cu tot cu oua, flori si niste pietre aduse taman de la Muntele Verde, toata lumea buna a fost prezenta. Numai Marele Alb n-a fost de fata... Copiii mei cei neastamparati i-au pus gand rau intr-o zi, l-au alergat prin casa si pana sa intervin eu, l-au si trasportat in lumea celor drepti. A incercat el saracutul sa se lupte cu ei si sa le tina piept cale de vreo doua zile, insa dupa atatea gherute si colti infipti in trupul lui mic si firav, n-a supravietuit. Sper ca si-a gasit linistea in Raiul soriceilor. Ii inchin si lui o felie de tort...

Stiu ca este alaturi de mine in aceasta zi minunata, ii simt prezenta si simt cum imi face urari de bine de acolo din Raiul soricesc. Mi-am luat aceste cateva minute de reculegere ca sa ma gandesc putin la bunul meu amic Marele Alb care astazi nu mai este printre noi. Cu ocazia asta va scriu si voua aceste randuri ca altfel n-as fi reusit sa fug de la petrecere.

Trecand peste drama Marelui Alb, ziua de astazi e chiar o zi reusita. Ma simt iubita si sunt fericita fiindca toti prietenii sunt alaturi de mine si ma simt in centrul atentiei si-mi place asta. Ba chiar am si tort la ziua mea! Flavia mi-a facut un tort special pentru mine in forma de inimioara ca sa-si arate afectiunea ce mi-o poarta. E o simpatica si mi-e o prietena tare buna, apreciez profund gestul ei chiar daca eu sunt la dieta si nu prea pot sa ma delectez cu bunatatea de tortulet. Dar nu-i problema ca nu pot eu manca fiindca am aici armata de pofticiosi care rad tot si mai sparg usa frigiderului si pe la vecini. Vorbesc despre copiii mei jucausi si poznasi, ei manaca si pentru mine. Sunt atat de pofticiosi si de „domestici” ca mananca orice. Dar cand spun orice, trebuie sa intelegeti chiar orice fel de mancare: de la pizza la avocado pana la rosie si prajitura nu-i decat un pas :) 

Asa ca tortul Flaviei n-are nici o sansa, s-ar putea sa sar peste dieta ca nu mai apuc!

Pe langa tortul-inimioara care a incununat toata ziua, am mai avut si alte preparate inedite si rafinate ca pentru o adunare distinsa. Am servit si un desert rece cu zmeura de la care nu m-am putut abtine si am gustat pana si eu, iar copiii mei l-au devorat pur si simplu - cred ca pozele astea le vedeti data viitoare cand o sa va povestesc cum ne-am revenit dupa doua zile de petrecut.

Am cantat si am dansat prin toata casa, ne-am pozat si a venit momentul mult asteptat. Mi s-a cantat „La multi ani” indelung si tareee sa auda si vecinii ce petrecere pe cinste avem noi. Am suflat in lumanari si mi-am pus trei dorinte pisicesti, iar apoi a venit momentul impartirii cadourilor.

Si dupa atata agitatie si mancare berechet, copiii mei dragi si scumpi au trecut la siesta si s-au intins fiecare pe unde a apucat :)

Pana la anul viitor si la urmatoarea petrecere, „La multi ani” si voua si sa fiti iubiti si iubite ca mine :)

Ne pregatim de petrecere

Da, ati auzit bine! ne pregatim de petrecerea de ziua mea. Petrecerea va avea loc maine si este invitata toata lumea. Veniti cu mic cu mare sa ne distram si sa chefuim pana in zori. Implinesc 5 ani, sunt o doamna bine, la casa mea si am 3 copii. Am realizat multe pana acum, nu sunt ca orice pisica. Sunt mandra de mine si de familia mea.

De fapt ziua mea ar fi luni, asa m-a trecut Flavia pe carnetul meu de sanatate. Cand am venit la ea, in urma cu 5 ani aveam cam 3 luni, n-a stiut data exacta a venirii mele pe lume. Asa ca i-a spus veterinarului de serviciu sa ma treaca de ziua ei de nastere ca sa ne putem sarbatori impreuna. Doar ca Flavia mi-a facut mie un tortulet special in forma de inimioara ca sa-mi arate tot ce simte ea pentru mine si prietenia pe care mi-o poarta si vrea sa-l prezinte pe blogul ei separat de tortul pe care il face pentru ea. Mai multe poze cu tortul o sa vedeti pe blogul ei "Gatitul e o joaca" - are un nume tare dragut :) Asa ca am decis sa facem ziua mea maine, adica duminica, si ziua ei luni. Dar nu ma supar fiindca asa beneficiez de doua petreceri si de doua torturi. Ce? Isi imagineaza cineva ca din tortul ei eu n-o sa mananc? Si plus ca ma vor sarbatori si luni, asa ca eu ies in avantaj :P
Deci maine va astept la petrecere. Pana maine va las cu pozele tortului ca sa stiti pentru ce-o sa-mi cantati "La multi ani!"  sa primiti si voi o felie :)

Ce arsita!

Ce cald poate sa fie afara, a venit vara peste noi! Ati vazut? Nu se mai poate asa, trebuie sa luam masuri de urgenta! Nu mai poti sta nici la umbra, nici la soare. Nu mai exista aer sa respiri, e groaznic!
Nu mai am energie sa fac aproape nimic, nu ma mai simt capabila sa alerg dintr-un loc in altul dupa bezmeticii mei de copii care nu mai sunt purcelusi, ci sunt purcei in toata regula. Sunt atat de ostenita ca toata ziua imi vine sa zac, sa ma retrag undeva si sa stau pur si simplu fiindca este cu mult prea cald.
Fiindca ai mei impielitati sunt atat de neascultatori, ca sa pot sta linistita cu gandurile mele de vara ma refugiez pe sifonier si stau acolo si ma fac ca sunt absenta. De fapt sunt atenta la tot ce se intampla in casa asta, iau parte la toate atrocitatile si nelegiuirile lor, uneori as vrea sa-i leg de stalpul infamiei si sa-i bat eu insami. Insa prefer sa stau sus pe dulap si sa ma prefac adormita si absenta. Cu mandrie pot spune un singur lucru: si-au insusit repede obiceiurile mele :)

Alteori evadez din cotidian si ma retrag pe balcon, la resedinta mea de vara, "puscaria". Adica cusca mea de transport, linistiti-va! Nu ma tine nimeni sechestrata, ba dimpotriva prietena mea Flavia imi acorda o atentie deosebita in ultima vreme fiindca a obeservat tenacitatea cu care mi-am mentinut silueta dupa nastere drept pentru care ma suspecteaza ca am devenit putin anorexica si ma indoapa cu mancare. E o draguta, asa e ea! Mereu a fost asa :)
Va povesteam despre arsita, da! Ei bine, de la atata caldura si bietilor mei copii nazdravani parca le vine sa o ia pe campii. Ei erau oricum destul de neastamparati, insa acum cu canicula asta, poate de asta bietii de ei nu mai au stare si-i inteleg. Cu alergaturile lor nebune prin casa incearca sa-si faca aer, sa se racoareasca micutii. E drept ca mi-a luat ceva timp sa ma prind de figura asta! Le este atat de cald ca merg tot timpul la baie sa se racoreasca, cum se duce vreunul sa-si faca dus, hop si ei pe cada sau in chiuveta. Sunt numai ochi si urechi si de acolo de unde stau cocotati urmaresc jetul de apa si o lovesc cu labuta sa se racoareasca.
Asa se face ca sunt mai mereu uzi si se plimba cu siroaiele de apa dupa ei prin toata casa. Noroc ca este cald si se usuca repede. Nu mi s-a mai zis nimic demult, dar eu tot ma simt vinovata. Doar Teo asta rautacios imi mai reproseaza cateodata ca cica eu sunt vinovata ca sunt copiii mei si eu i-am invatat asa.
De parca eu as putea schimba ceva...

by Pufuleț

Ce s-a mai intamplat in ultima vreme?

Ce s-a mai intamplat? Pai am fost taare ocupata cu caldura asta,iar cu copiii mei jucausi mi-am consumat o gramada de energie. E drept ca am preferat mai bine sa dispar un pic de pe micile ecrane ca sa pot sa-mi revin. Am luat o pauza lunguta care m-a ajutat sa-mi revin ca tare irascibila devenisem.

Acum sunt gata sa revin in transee cu forte proaspete si sa cuceresc internetul :)
 

Plus ca in pauza asta prelungita am mai ajutat-o si pe prietena mea Flavia sa-si lanseze blogul, a fost tare mult de munca, dar trebuia s-o ajut. Au fost multe lucruri de facut si detalii de pus la punct, s-a lasat cu nopti nedormite si cu sedinte foto, dar zau ca a meritat. Rezultul il puteti vizualiza aici: www.gatituleojoaca.net.

Printre altele eu si copiii mei nazdravani ne ascundem de canicula cum si pe unde putem. Aveti niste poze mai jos ca sa intelegeti ca nu-i de glumit cu codul galben.

Cei mici care nu mai sunt mici deloc alearga prin toata casa si rastoarna totul cu josul in sus, lucru care nu mai e demult o noutate. Fac numai si numai prostii, sparg tot ce le cade in cale, nu rateaza nimic. Si cand da caldura peste ei sau pica lati de oboseala, ti-e mai mare dragul sa-i privesti cum stau rastigniti fiecare pe unde apuca mai ceva ca eroii ce-au luptat pe frontul din Vietnam.
 

Cea mai noua atractie pentru ei o reprezinta cartofii, da cartofii noi cumparati recent de la piata. Nu inteleg care-i spilul cu cartofii, insa care cum ii prinde ii suteaza si-i imprastie prin toata casa. Eu, ca de obicei, strang ponoasele si primesc mustruluielile. De asta am si fost atat de epuizata si am simtit nevoia sa-mi iau liber si sa fug intr-o vacanta la bai. Nu n-am fost la Baile Felix daca asta va-ntrebati si nici la Baile Herculane, am facut pur si simplu bai de soare pe balcon si, ocazional, m-am mai exilat si in baia baie.

Apropo de baie, nu stiu ce le place atat de mult si ce-i fascineaza atata cada. Cum isi face careva baie hop si ei mot pe cada sa se holbeze cum curge apa. E taaare interesant!

Iar distractia saptamanii o reprezinta nisipul cel nou. Da, ne-au luat nisip silicat, iar dracii astia mici sunt de-a dreptul si de-a latul incantati de noul nisip. Intra in el si se joca de mama focului.

Evident ca nevoile si le fac pe langa!

 

 

 by Pufuleț                                                                                                                                                                       

 

Copiii mei imi scot peri albi

Da, este cat se poate de adevarat, astia mici care numai sunt atat de mici imi fac creierii patrati zi de zi si minut de minut. Nu stiu ce sa le mai fac si cum sa ma inteleg cu ei, de fapt nu ne intelegm deloc ca nu m-asculta de nici o culoare. Si fac numai si numai tampenii de parca nici n-ar fi copiii mei.

Deunazi au facut praf zambila Flaviei, au hartanit-o pur si simplu in 3 etape, si-au bagat coltisorii si gherutele in frunzele ei, dupa ce ca si-asa era pe duca saraca, abia isi mai tinea doua frunzulite vestede. Si au facut-o praf, in final au retezat frunzele de la radacina si au inceput sa le vanture prin casa. Evident ca toate ponoasele eu le trag, pe mine ma cearta si in capul meu se sparg toate 

Alta patanie e cu gunoiul, dau iama in plasa cu gunoi, realmente in plasa cu gunoi, intra si scot gunoiul afara si il imprastie prin casa. Eu miau-miau la unul, miau-miau la altul, dar ce ma baga careva in seama?! Da’ de unde, isi vad de ale lor de parca as fi mai invizibila decat Omul invizibil.

Asa sunt de rai ca nu stau potoliti o clipa, numai o alergatura prin toata casa si o agitatie continua avem si ziua si noaptea. Flavia si Teo asa de tare s-au suparat ca ne-au exilat in baie sa dormim acolo si asa de tare nu-mi place sa plec in exil si urlu si bat in usa si degeaba ca ma si cearta, iar dracii aia mici in loc sa stea potoliti ca sa-si mai spele din pacate, ce credeti c-au facut?! Nu ghiciti, au infundat canalizarea de la baie! Si-au adus jucarelele in baie si le-au scapat in canalizare de am facut inundatie in toata casa de ne-au batut vecinii la usa. Cand sa ne dumirim ce era cu canalizarea ce credeti ca s-a casit la locul crimei: o mingiuta a copiilor si un capac de la bidonul de apa, furat evident, si ascuns acolo precum comorile piratilor. Sa nu-ti vina sa-i strangi de gat...

De la atata stres am slabit in ultimul hal, ma usuc pe picioare pur si simplu. Ce silueta, parca sunt evadata de la Auschwitz, asa-mi zice Flavia si zau, asa ma simt si eu ca nu mai apuc nici sa mai dorm, nici sa mai mananc. Oricum purceii mei devoreaza tot, mie imi raman doar ambalajele.

Nici macar schema cu caietul minune n-a tinut, le-am luat caiet cu aplicatie Skag AR sa fie si ei in randul lumii. Inteligenta creatie, cu un delfin care face tumbe prin casa, sare direct din caiet de juri ca e real. Imi pare rau ca n-am reusit sa si filmez treaba asta sa vedeti si voi minunatie de caiet. Insa neastamparatilor mei le-a captat atentia fix cate doua minute de fiecare, dupa care au tras o alergatura prin casa si iata niste poze sa va convingeti cat de lati pica dupa fiecare traznaie pe care o comit.

 

Gata, mi-a ajuns, oficial imi dau demisia din functia de Mamica anului.

Motanel cel frumusel sa vina sa-si ia plozii in primire!


by Pufuleț

Ne pregatim de gradinita

Ei da, chiar daca vine vara si normal ar fi ca toti copiii sa intre in vacanta, eu m-a m gandit ca n-ar fi rau sa-i pregatesc pentru gradinita. Ca tot nu mai e mult pana la toamna si ca sa nu ma pierd atunci in detalii cu inscrisul fiecaruia in grupa mica, mare si respectiv, mijlocie, m-am gandit ca n-ar fi rau sa ma preocup din timp de astfel de aspecte si sa le si procur toate cele necesare.

Si internauta cum sunt dupa cum bine ma cunoasteti, am dat peste o reclama la un caietel minune cu animalute care prin viata printr-o aplicatie desteapta, si cum in ziua de azi toti copiii de familie buna au smartphone, va fi musai sa le procur si eu alor mei niste mecaniseme din astea destepte ca sa-i pot controla tot timpul.

Ba chiar o sa fie si mai simplu fiindca vor avea GPS si chiar daca or sa vrea ei sa ma minta in legatura cu chiulul de la ore si cu inghetata mancata prin parc, eu voi sti clar unde sunt si de unde sa-i iau. Si plus ca vor avea nevoie de smartphone ca sa poata folosi caietul minune cu aplicatia AR Skag , deci achizitia nu va fi de pomana, iar in ceea ce priveste caietul, eu ca mama trei copii sunt de parere ca este o alegere desteapta.

Vor avea ocazaia sa afle si ei care-i rechinul si care e delfinul, care-i leul si care-i papagalul si plus ca in loc sa piarda vremea prin parc sau la coltul strazii, vor sta cuminti cu caiatelul pe genunchi si se vor juca cu animalutele.

Deci “it's a win-win situation” si uite ca am invatat si limbi straine :)

Pana data viitoare va transmit salutari mieunate!