O zi obișnuită

Mda, după cum bine v-ați dat seama din titlu, nu mi-a ieșit schema cu Motănel cel frumușel. Am încercat și am tot încercat din răsputeri, chiar zi de vară până-n seară, dacă lăsăm laoparte că nu era chiar vara, și cu toate astea n-a fost să fie. Sau poate că nu eram eu pregătită, ce-i drept n-aș prea vrea să-mi pierd formele și apoi să fiu nevoită să scot limba de-un cot pe
la sală, trăgând de fiare și să mă pândească paparazzi la orice colț de tomberon, să mă pozeze în ținute indecente și să fiu subiectul lor de discuție cum am citit eu prin revistele mondene: „În ce hal arată Madam Pufuleț fără machiaj!”

Nu, fraților, nu, în nici un caz. Asta nu! Trebuie să fim cu băgare de seamă că niciodată nu se știe de unde pândește primejdia, de-asta nu umblu eu nefardată nici până la colțul blocului, dar asta-i o cu totul altă poveste. Să ne întoarcem la tristul moment al depresiei mele de azi...

Știți cum se spune, degeaba încerci dacă nu e dat de sus. Am făcut tot posibilul, el a făcut chiar și imposibilul, că ajunsese să mă scoată din sărite cu insistențele lui. Se vede treaba că a cam lipsit de la ora de bune maniere băiatul ăsta. Păi nu așa ne comportăm cu o doamnă, pardon o domnișoară ca mine și aspirantă doamnă. V-am povestit doar că mă urmărea prin toată casa, mai rău ca americanii în Vietnam. Da, parcă și văd titlurile ziarelor de mâine: „Sechestrată din dragoste” sau „Prizonieră de voie, de nevoie” sau și mai tragic „Inamicul nr 1. Don Juan-ul se întoarce”.

M-am simțit urmărită mai ceva ca Regina Angliei la ea acasă, ochii lui erau parcă lipiți de mine, încercați numai să vă imaginați ce momente de teroare am trăit. Ca în filmele acelea cu psihopați care pun camere de supraveghere în locuințele victimelor și le urmăresc tot timpul fiecare mișcare. Sau vă mai amintiți de filmul acela „Psycho” în care, previzibil, psihopatul o urmărea pe viitoarea lui victimă printr-o gaură în perete?! Cam așa m-am simțit și eu, cu diferența că Motănel al nostru nu mă urmărea prin gaura cheii, ci o făcea cu nonșalanță privindu-mă drept în ochi.

E drept că mi-a și plăcut Motănel ăsta cel frumușel, dar zău că a fost obositoare idila asta. Ca orice vedetă de la Hollywood care se respectă și ca orice damă bine din înalta societate care este curtată de prințișori cu mult mai tinerei decât ea, la început am fost șocată că un asemenea exemplar a pus geana pe mine, apoi am fost flatată că îmi arăta atâta interes, iar apoi, după o noapte întreagă de pasiune, evident că m-am plictist și aș fi vrut să-și ia catrafusele și să dispară de urgență la el acasă.

Acum, după plecarea lui, mi-am intrat în ritmul meu de toate zilele. E drept că parcă îmi lipsește când și cnâd, dar mi-am revenit destul de repede, în special că m-am întors la activitățile mele preferate și la care mă pricep cel mai bine. E o splendoare să dormi toată ziua, să ai patul numai pentru tine și să nu te deranjeze nimeni când îți faci somnul de frumusețe sau siesta sau băile de soare. Și să vezi că nu-ți mai mănâncă nimeni mâncarea!

E cât se poate de adevărat că îmi doaream să devin mămică și că aș fi vrut să-mi întemeiez o familie, să ni se umple casa de pisicuți care să facă tumbe și mieunături prin casă și să am un soț alături de care să-i cresc, dar, după cum spuneam, dacă nu e, nu e și gata. Știu că multe femei din zilele noastre apelează la fel și fel de tehnici pentru a rămâne însărcinate și știu că multe dintre ele chiar reușesc să aibă copilul pe care și l-au dorit, însă eu sunt de părere că micile ființe trebuie să vină pe lume pe cale naturală și sunt convinsă că într-o bună zi, mi se va întâmpla și mie. Doar că e nevoie de multă dăruire, ambiție și perseverență, da, acesta este planul meu pe termen lung. Alții vor să câștige la loto, eu vreau să fiu mămică, fiecare cu ciudățeniile lui. Și sunt convinsă că voi reuși la un moment dat.

Cam astea sunt planurile mele pentru următorii 5 ani și, până îmi voi vedea visul cu ochii, mă întorc la ceea ce știu să fac mai bine și anume, la micile mele activități cotidiene. Și până una-alta, tot cu Rozica îmi fac de lucru prin casă.

 

Și totuși, sper că o fi ieșit ceva...

by Pufuleț
 

Lista de dorințe a lui Pufuleț pentru 2013

A mai trecut un an, mai sunt câteva ore și gata, s-a dus și ăsta!

A trecut atât de repede că nici n-am avut timp să-mi trag răsuflarea. Am avut atâtea aventuri și atâtea peripeții și în anul care tocmai se încheie că nici nu știu când a trecut! Și dacă tot sunt pusă față în față cu faptul împlinit, m-am gândit să-mi fac și eu o listă de dorințe, să nu mă încurc printre ele la 12 noaptea când bate ceasul către anul celălalt și să nu dau din colț în colț, că poate tocmai dorințle cele mai arzătoare nu mi le-amintesc...poate le încurc cu cele de anul trecut sau de acum 2 ani și nuuu, n-aș vrea asta! Așa că m-am pus pe înșiruit idei pe hârtie ca o pisică deșteaptă ce sunt, mi-am băut cafeluța de dimineață, mi-am făcut exercițille (a se traduce am măsurat casa de la un capăt la altul de 2 ori și am reușit performanță de a nu da jos cu bradul vs de a nu sparge vreo farfurie/ghiveci/tablou/televizor/etc), mi-am făcut ora de duș că nu vreau să mă prindă Anul Nou necurată, pardon! nespălată, mi-am pregătit șampania și artificiile și acum sunt gata să bată ceasul fix, să-mi rostesc dorințele cu voce tare și să trec în noul an.

 

Dar pâna la lista de dorințe, să pun pe hârtie și să bifez cu văzut și ce am realizat pe anul ce va să se termine în câteva ore. Să trag aer în piept, să mai sorb puțin din cana cu vin fiert (da, beau vin fiert, mi s-a permis o ceșcuță după cină acum, de sărbători – v-am spus că-mi plac sărbătorile) și să vă spun ce învățăminte am tras în ultimele 365 de zile!

Acum ridic lăbuța în aer și declar solemn:

„Eu, Pufuleț, pe parcursul anului 2012 am învățat următoarele:

a) că e bine să fii pisică

b) că e bine să ai casa ta și să încerci pe cât se poate să nu încerci să-ți mărești orizonturile ceea ce mă duce la punctul 

c) că NU e bine să fii neascultătoare (Îmi place să mă plimb pe holul blocului, cum intră careva în casă, hop și eu să ies, cum vrea vreunul să iasă, eu imediat înțeleg că persoana vrea să mă ducă la plimbare și, că să vadă ce pisică deșteaptă sunt și cum i-am citit gândurile, m-am și cățărat pe ușă ca să nu-mi scape ocazia. Doar că astăzi când am prins ușa deschisă și am pornit la plimbare pe hol, în timp ce admiram agale fiecare ușă de pe palier, au apărut niște copii nu știu de unde, cum m-au văzut au început să alerge ca la maraton, iar eu m-am speriat atât de tare că era să sar de pe casa scărilor, noroc că a venit Flavia după mine și m-a scăpat și da, mereu nu sunt cuminte și n-o ascult, mereu vreau să evadez și ați văzut ce pățesc...

 

 

d) că e bine să fii frumoasă :) - vă amintiți că mereu mi se spune așa și mereu scap din încurcătură când fac vreo trăznaie”.

Și datorită punctului d) am primit o grămadă de cadouri în 2012. Ia vedeți aici și să știți că sunt toate ale mele. Bradul cât era el de mare și parcă nu reușea să cuprindă toate cadourile sub crengile sale. Nici n-a fost loc destul în poză să intre toate cadourile. Mi se pare că o punguță nici nu se vede... Ei, lasă că vă povestesc cu lux de amănunte data viitoare.

Vedeți ce bine îmi șade între cadouri? Mai-mai că-mi venea să sar iar sub brad și să iau poziția de "cadou universal" cum am făcut anul trecut :D

Și acum, că am pus lucrurile în ordine și că v-am împărtășit din experiența mea de viață, să trecem și la lista de dorințe pentru 2013!

 

Anul acesta îmi doresc să fiu iubită în continuare, să pot să fac tot

ce vreau ca și până acum, să primesc multe cadouri de ziua mea de

naștere (care pentru cine nu știe s-a stabilit să se sărbătorescă odată cu ziua de naștere a Flaviei), de zilele lor de naștere (a lui Teo, respectiv a Flaviei), de orice fel de zile, doar cadouri să fie și cea mai arzătoare dorință a mea pe 2013 este să devin mămică. Mi-a cam venit vremea, timpul a tot trecut, n-am avut nici o idilă, deși am cunoscut un motănel la un moment dat, o să vă povestesc altă dată despre asta și cum s-a încheiat episodul, și cam e momentul să intru și eu în rândul lumii. Altele la vârsta mea...au deja câte 5-6, e drept că eu mi-am păstrat silueta de fotomodel, dar deh, vine un timp când oricărei femei civilizate îi stă bine la casa ei! Adică măritată, cu bărbat și copii și toate cele. Gata cu brambureala! Promit că în 2013 mă fac fată cuminte și nu mai fug de acasă, ba chiar o să dau anunț la ziar și o să-mi găsesc un motănel pe cinste. Chiar așa, care aveți cunoștinte, poate îmi faceți și mie lipeala cu un domn înalt, educat (nu accept tomberonezi!), stilat și care să spele și vasele și să fie dispus să ducă și copiii la grădiniță. Dacă mi-l găsiți pe Don Juan ăsta, al meu e! Zău că aș fi o mămică pe cinste, ziceți de nu! Am și început să exersez :) Priviți ce bine ne stă!

 

În 2013 vă doresc multă sănătate, dragele mele, să fiți vesele, să fiți iubite, să vi se îndeplinească toate dorințele și „La mulți ani!”
 

 

by Pufuleț