Pufuleț

Ziua bună, suratele mele, vă salut pe toți și pe toate din colțul mustaților mele lungi și mătăsoase.

Probabil vă întrebați cine vă vorbește... sunt eu, Pufuleț, pisica aristocrată și cea mai răsfățată din cartier și acum vă invit să poftiți in lumea mea. Ei bine, „Bine ați venit în Pufuleția!”

Poate că vă întrebați ce facem noi aici, ei bine... ce facem noi aici?! Sau mai bine zis, ce faceți voi aici? Dragele mele și dragii mei, suntem aici pentru a vă arăta drumul către lumea mea, pentru a vă deschide ușa către tărâmul tuturor posibilităților pisicești și nu numai, pentru a împărtăși cu voi răsfățul și deliciile vieții pufulețiene. Doresc să vă inițiez în viața de pisică aristocrată, pentru că nu-i ușor să fii ca mine, să trăiești la limită zi de zi și în fiecare clipă să simți că ești pe muchie de cuțit, fiindcă nu-i ușor deloc să trăiești sub acoperire în propria-ți casă, nici n-aveți idee ce înseamnă să-ți croiești drumul de pisică într-o casă guvernată de oameni, dar... nu pentru asta suntem aici, toate la timpul lor, acum am a vă povesti altceva. Să ne bucurăm, deci, că suntem aici, deschideți usa și îndrăzniți, intrați, vă rog! Pufuleția se întinde la picioarele voastre! Pardon! În fața lăbuțelor voastre.

Dar să mă prezint: mă numesc Pufuleț, cum spuneam, sunt o pisică răsfățată, Siameză la origini, am tot ce vreau și cu toate astea, parcă aș vrea mai mult. Că sunt Siameză am aflat de curând. Cum s-a ajuns aici? Simplu, cea care are grijă de mine m-a confundat cu rasa cealaltă, soră cu mine, Birmaneza. Așa se face că în cartea mea de identitate apar la secțiunea Interpretare drept Birmaneză. Prin nu știu ce întamplare, nu cu mult timp în urmă, a găsit ea pe Internet un articol și s-a luminat și așa am aflat că de fapt și în fapt fusesem încadrată la categoria greșită. Vă dați seama? Întelegeți drama mea? O Siameză originală ca mine care umblă sub acoperire și cu acte false! Mai mare rușinea...nici nu-mi vine să-mi mai scot capul în lume și pentru asta mereu mă refugiez sub pat. Apropo, era și-un cântecel:

Într-o nu știu care seară, 

Într-o nu știu care vară, 

Într-un nu știu care sat, 

Sub un nu știu care pat,

Stă pitită o pisică, 

Tremurând și ea de frică, 

Fiindc' aflase dintr-o carte, 

Fiindc' aflase dintr-o caarteeee 

Că-ntr-o nu știu care seară, 

Într-o nu știu care vară, 

Într-un nu știu care sat, 

Sub un nu știu care pat

Stă o stăpână rea care nu știe ce rasă e pisica ei!”

Și punct! Sunt nervoasă acum, suratelor, tocmai mi-am amintit din nou de drama care-mi tulbură existența. Dar... să inspirăm adââânc și să trecem peste. Vă las cu originalul o lecuță, să ne revenim!

Începusem cu prezentările și, ca o gazdă uitucă ce sunt, nici nu v-am servit cu aperitive. Dar poftiți, poftiți! La noi sunt de toate, avem orice vă doriți, de la mâncare pentru pisici, care este din belșug și n-o mănâncă nimeni, până la plante și plăntuțe, ardeiași și flori de toate modele pământului, în care, de nervi și din lipsă de atenție (și uneori de foame, biata de mine), îmi place să-mi înfig colții. Mâncarea de pisici zace peste tot și n-o mănânc, poate din cauză că m-am plictisit de ea; și, în semn de protest, nu mănânc numic, aștept și aștept să treacă zilele și stau nemâncată, am intrat în greva foamei, dar nu se sesizează nimeni să-mi aducă altceva. Să ma întrebe, poate aș dori să servesc altceva astăzi. Poate un piept de pui fraged afumat, un somon încins bine în tigaie, sau poate niște cotlet de fazan proaspăt la grătar. Pentru ei își iau fel și fel de chestii, aperitive, gustări și băuturi alese. Gustă și degustă din toate, dau petreceri, sindrofii și dezmățuri, iar pe mine mă țin numai pe mâncare pisicească. Uneori mă înfurii și sar peste ei, le sar chiar și în farfurie! Cum se poate? La rangul meu, mă simt ofensată... și asta numai ca să apuc și eu să degust un pic din croissantul lor sau prăjitura sau înghețata pe care o înfulecă cu atâta lăcomie!

De bine, de rău, casa e destul de mare, se poate alerga (eu îmi fac exercițiile în fiecare zi), avem canapele drăguțe și pufoase pe care ne putem odihni, covoare moi pe care ne putem face siesta, calorifere calde pe care să tragem un somn de voie în regim de saună și bineînțeles că există și gresia de pe jos, să ne răcorim în zilele cu caniculă, masa din bucătărie, unde se poate face plajă și nu vă deranjează nimeni (doar dacă se gătește) și, desigur, întotdeauna geamul atunci când dorim o evadare din cotidian. Dar cu asta e mai greu, că stă mai mereu închis și e destul de greu să fentezi ochiul vigilent al scorpiei care are grijă de mine. Daaar, și cum mereu există și un „dar”, pentru că sunt o pisică inteligentă și abilă, reușesc să mai și evadez din când în când. Acum e frig oricum și e mai bine în casă. Ne-ar îngheța lăbuțele prin zăpadă, suratelor, pe când în căsuță la mine e cald și bine și... la naiba! Acum mi-a picat fisa! Sâmbătă seara vă invit pe toate la mine. Avem casa liberă, urechile mele fine au captat un mesaj cum că cei doi vor pleca în oraș să spargă niște bani la cazino și să serbeze pe unul dintre ei (ce-o fi așa de serbat?! Oamenii ăștia, nu-i înțeleg deloc!). Așa că, dragelor, avem toată casa la dispoziție! Vă invit la mine să punem de-o petrecere ca-n filme. Cu bucate alese, băuturi fine, trabuce și havane, grătare, friptane și foc de tabără.

Ținuta obligatorie! Masa și dansul se dau la mine. Nu veniți singuri, veniți însoțiți. Vă aștept.

Pe sâmbătă, deci!


by Pufuleț