Ce mai mâncăm azi, fetelor?

Da, după sărbători și bunătăți și kilograme în plus, a cam venit vremea să mai și avem un pic grijă de noi și de felul cum arătăm. Au trecut sărbătorile de iarnă atât de dragi nouă, a trecut Crăciunul cu mâncăruri grele de tip sarmale, friptane, plăcinte și alte bunătăți, a trecut și Revelionul cu toate aperitivele alea delicioase și apetisante, cu amalgamul acela de combinații inedite de bucate și arome; au trecut toate și ne-am trezit astăzi cu câteva kilograme în plus, la fel de apetisante și în combinații inedite și fatale și ele. Și ne întrebăm disperate una pe alta, ce ne facem, soro? Cum scăpăm de cele câteva kilograme puse pe noi de la sărbători și pâna acum? Cum dăm jos celulita asta urâtă de pe picioare și, mai ales, cum scăpăm de colăceii de pe abdomen, doamnelor?

Soluția cea mai la îndemână ar fi să dăm iama în grădină și să ne apucăm pe ronțăit tot ce prindem și aș faca asta cu dragă inimă dacă n-ar fi iarnă și zăpadă peste tot, aș da iama în supermarket sau la piață și mi-aș procura fructe și legume, brocoli și mango, avocado, citrice și toată gama, doar că...sunt pisică... cum să mănânci toate fibrele alea fără să te ia durerea de cap? Cum să te saturi cu ierburile alea aromate fără să te apuce durerea de dinți?

Vă mai amintiți cât de mult îmi plac mie florile, nici acum nu le-am uitat, am jumulit tot ce era de jumulit de prin casă m-aș fi dus și la vecini să dau iama și prin florile lor, doar că știți cum s-a încheiat ultima vizită link. Asta a ținut o vreme, până s-au terminat florile și, pentru că aveam nevoie să ronțăi, m-am apucat de hărtănit bradul, am tot tras de el, până i-am cocoșat toate crenguțele. Când nici asta n-a mai funcționat, a trebuit să iau măsuri extreme ca să-mi repar flora intestinală și anume, m-am apucat să ronțăi acele de plastic din mătură. Știu, vă vine greu să credeți, dar să știți, nu au un gust chiar atât de rău și-mi place mai ales că sunt colorate frumos.

Ba chiar am fost pusă la dietă, mi s-a dat să mânânc mâncare low-fat, săracă în grăsimi, pe lângă care mai servesc hrană uscată pentru pisici de apartament – Indoor i se spune – care un aport ridicat de vitamine și minerale, se zice că este indicată felinelor care nu prea ies din casă (știm cu toții că nu este și cazul meu, nu înțeleg de ce mi se dă mie mâncare de genul ăsta!) sau pentru mofoturoase, adică ca mine, pentru pisici cu pretenții :) De asemenea, mi se mai dă mâncare specială pentru îngrijirea pielii și a blăniței, de pui și de vită. Nu știu de ce nu prea îmi placea cea de pește, iar cele de rață, miel, iepure și etc mi se par prea grele, le prefer pe cele cu pui și vită, cum am mai spus, și cea care este preferata mea, păpica cu lăptic pentru puiuți de pisică, pentru kitten-ei. Când și când mai primesc și hrană la conservă, deși trebuie să recunosc că prefer mai bine hrana uscată, însă atunci când primesc, îmi place să lipăi sosul și să las bucățelele de carne în farfurie, chiar dacă imediat după asta vine replica pe care am auzit-o de mii de ori până acum cu celebrele „Pisici din Africa care nu fac nazuri la mâncare”.

După cărnuri de toate modele și aromele, mezeluri, costițe afumate, grătare și ciorbițe, cum să nu mă resimit? Și unde nu mai pui la socoteală și că am stat numai în vârful patului cât era ziua de lungă, că după o masă bună, are și odihna rostul ei, păi nu? Doar că sunt fată deșteaptă și știu că e nevoie să fac mișcare, așa că în lupta cu kilogramele am încercat să fiu activă. Cum se pregătea cineva să deschidă ușa, hop și eu la ușă, pe lângă ușă, nu conta, poate mai reușeam să fug un pic și pe hol, era bine că mai făceam mișcare. Cum se deschidea geamul la bucătărie, în fuga mare săream din vârful patului direct pe masa din bucătărie și apoi jap! pe geam, la aer! Sau stau pe șifonier, din din două vorbe și 3 mișcări din vârful patului sunt tocmai sus pe șifonier. Stau acolo și contemplu zarea. Vorbesc cu luna și stelele, mai precis becul și veiozele, și când mă plictisesc, fac un alt salt ucigaș și ajung înapoi în pat.

Și mai nou, mi-am dezvoltat un alt obicei, mă plimb singură prin casă și strig la ușa de la intrare că nu se știe, dacă vine cineva și-mi dă drumul pe afară?! Sau dacă mă aude vreun prieten sau vreo prietenă și vine la joacă?! Sau oricum ar fi, am auzit că până și plimbatul aiurea prin casă și vorbitul de una singură mai arde ceva calorii, așă că, eu, ca o pisică deșteaptă ce sunt, nu stau degeaba! Umblu și iar umblu și vorbesc chiar și în toiul nopții și e bine, să știți, fiindcă tot mă mai alerg cu o alergătura și cu ceva calorii lipsă pentru că mai strigă Flavia la mine și mă sperii și fug sub pat de urgență sau chiar vine ea și mă aleargă puțin sau, când e în toane bune, ne mai jucăm cu mingea. Ea aruncă mingea pe podea, eu fug după ea s-o prind, apoi invers, din capătul celălat al camerei și repetăm aceleași scheme. Dar e amuzant de fiecare dată, totul e să nu-mi pierd îndemânarea :)

Sau, deunăzi mă plictiseam teribil, așă că mi-a venit ideea să fac ceva inedit, adică nu chiar inedit că mai făcusem, nu era chiar în premieră, în tot cazul ceva ce nu mai făcusem de ceva vreme. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap?! Să escaladez ușa, vă închipuiți ce a ieșit și, dacă nu aveți suficientă imaginație, poftim aici:

        by Pufuleț