De Revelion

Hmmm, au trecut și sărbătorile, am intrat în noul an mai buni, mai curați, mai întreprinzători, mai ambițioși, mai frumoși, mai promițători, mai...aaajunge! Nu-i nimic adevărat din toate astea, e drept că lista de dorințe pentru 2013 e lungă și vreau multe lucruri anul ăsta, dar de schimbat...să fim serioși, dacă chiar m-aș schimba atât de mult, nu v-aș mai plăcea atât de tare! Corect? Să fim realiști, deci. Eu vreau să rămân tot Pufuleț, alintată și răsfățată, să mi se aducă totul pe tavă și să fac numai ce vreau eu.

De sărbători a fost sublim, m-am distrat foarte tare, exact cum îmi place mie. Și vouă v-ar plăcea, ia să încercați! Am sărbătorit trecerea dintre ani în familie, priviți: 

Și acum să facem o retrospectivă a sărbătorilor că pentru asta ne aflăm aici.

De Crăciun am sărbătorit bine și vârtos, n-am iertat nici o oală cu sarmale, nici o fripturică, nici o colindiță, nimic. De Revelion nu mi-a scăpat nici un păhărel cu vin, nici o bucățică de prăjitură, nici o artifică și nici un colindător. Pentru că am fost extrem de cuminte pe tot parcursul anului, am mai primit un cadou inedit. Un șoricel! Daaa, ne-am jucat și ne-am tot jucat de i-a sărit apa-n cap Micului Alb, da, așa i-am pus numele. Trebuie să avem cu toții câte un nume, cel puțin ,ca să fim pe fază și s-o luăm din loc atunci când ne auzim strigați.

Eu așa fac! Și am mai multe nume, în funcție de starea de spirit a Flaviei și în funcție de pseudonimul, micro sau macronimul cu care mă „alintă”, știu dacă s-o iau la sănătoasa, dacă să mă ascund sub pat și să devin mută pentru circa 20 de minute – asta înseamnă că am încurcat-o grav și că e groasă – așa că mă refugiez sub pat cu viteza luminii și stau acolo, la adăpost până trece taifunul, dacă mă strigă scurt și apăsat, însemnează că am cam comis-o, dar nu-i chiar atât de grav. Pot să mă opresc din activitate, să mă fac că mă plimb aiurea-n tramvai și să revin cu și mai multă înverșunare dupa maxim 3 minute :)

Dacă mă strigă ușurel, e de bine, pot să-i dau înainte cu indiferent ce fac, că e de bine. Se uită urât la mine fiindcă i-e lene să se ridice de unde stă să vină să mă caftească sau să se întrerupă din ce face (o fi mai interesant ce face ea acolo decât trăznăile mele?!) Iar dacă eu țin cu tot dinadinsul să mă bage în seamă atunci, nu e cale de întors, trebuie să-i dau înainte până ce vine să ne jucăm cum vreau eu!

Ăăăă da, de la nume plecaserăm și de la Micul Alb...Îmi place așa de mult să vorbesc că uit să mă mai opresc! Pisicile-astea! Și tot în noaptea de Revelion nu m-am putut abține, pur și simplu nu am fost de acord cu trecerea în noul an fără a testa bradul în prealabil, așa că – ați ghicit – am sărit în el, am și dovezi!

De asemenea, pe lângă colinde cântate, am servit și colinde dansate! Am aruncat cu artificii afară (alții au aruncat cu sticle, televizoare, gresie, lenjerie intimă, cârnți la țiplă – da, nu vă mint, sunt în copacul din spatele blocului, deh! nu toți înțelegem să sărbătorim la fel), am băut șampanie, ne-am făcut poze și urări de bine, s-au făcut promisiuni (eu am promis că nu mai mănânc flori, dar nu cred că o să mă pot ține de cuvânt), ne-am mieunat cu rudele la telefon până ce au căzut rețelele și a trebuit s-o luăm de la capăt cu mieunatul Plugușorului că nu mai știam cât mieunasem și cât nu, apoi am început cu Sorcova-vesela, s-a tăiat tortul, s-au aprins artificiile pe tort, ne-am pus dorințe și uite-așa a trecut noaptea cea dintre ani și ne-am retras la „Doamna și vagabondul”, la care eu...am adormit :)

Și dacă nu știți cum să scăpați de kilogramele acumulate de sărbători, vă recomand „dansul de Revelion”, la mine a mers!

by Pufuleț